În acest moment se produce o tragedie pentru creatorii de conținut de care foarte puțină lume e conștientă. Ani de zile oamenii au fost îndemnați „să-și urmeze pasiunile”, s-au produs în sute de mii de bucăți camere de-alea foto super-hiper-mega-șmechere care pot poza musca de pe vârful turlei bisericii și care au fost vândute pe bani frumoși tuturor novicilor cu aere de artiști, sunt o mulțime de oameni care au făcut din fotografie și din creația de conținut grafic o ocupație 100%, și acum au apărut instrumentele astea AI care din două clickuri îți creează orice imagine vrei, și în orice dimensiune.
Iată un exemplu. Pentru prelucrat imagini eu folosesc un soft profesionist numit Affinity Photo – un Photoshop mai slab, nu am nevoie de Photoshop fiindcă la ce fac eu nu-mi trebuie toate funcțiile din Photoshop. Printre alte chestii, softul ăsta are și o funcție prin care poți șterge orice nu-ți place dintr-o anumită imagine doar dintr-un click („vopsești” obiectul care nu-ți place și îl face să dispară). Iată o secvență simplă de pași prin care, generând o imagine cu Bing AI (e gratis), care nu generează decât imagini pătrate, și de cele mai multe ori cu subiectul imaginii „retezat”, am completat-o și i-am schimbat dimensiunile în Adobe Firefly (gratis și ăsta), în timp ce cu Affinity am șters watermarkurile.
Foto 1: creație inițială AI Bing cu watermark
Foto 2: watermark șters cu Affinity, schimbat dimensiunile pânzei („canvas”)
Foto 3: completare AI generative fill cu Adobe Firefly
Foto 4: watermark Adobe șters cu Affinity -> rezultat final
Toată operațiunea a durat 20 de minute, majoritatea timpului fiind cheltuită cu iterațiile pe care le-am cerut AI ca să-mi genereze imaginea pe care o vreau. Tot într-un soft precum Affinity (sau Photoshop, sau ceva similar) rezoluția ultimei imagini poate fi upgradată pentru a fi utilizată la print, și asta e. Nu mai ai nevoie să dai bani pe stock images, nu mai ai nevoie de graficieni, de desenatori. Mulți dintre oamenii ăștia și-au pus toată ouăle într-un singur coș, mulți nu au altă meserie și nu știu să facă altceva, și acum se trezesc că sunt a șaptea roată de la căruță. Nu e vorba de o criză ca pe timpul ludiților de la începutul secolului XIX deoarece atunci, unu, plusul de productivitate adus de mașini era, ca să zic așa, uriaș, dar nu gigantic , în timp ce, doi, ăia mai puțini productivi puteau exploata și jefui coloniile, și aveau și ei ce să mănânce. Astăzi AI-ul e, pur și simplu, de pe altă planetă, și pe ăștia rămași „useless eaters” chiar nu mai ai în ce Africă sau în ce Australie sau în ce „vest sălbatic” să-i trimiți ca să-și facă ferme sau să caute aur. Probabil vor supraviețui doar fotografii specializați pe evenimente, deși nu m-ar mira să se inventeze și instrumentul AI care să recreeze cele mai mișto instantanee dintr-un meci (un meci de rugby, de pildă, cum a fost cel de sâmbătă) dintr-o simplă transmisie TV.
Autor: Lucian Sârbu