Un Boeing 737 deținut de Alaska Airlines, despre care se zice că nu era mai vechi de un an, a trebuit să aterizeze de urgență fiindcă a pierdut un hublou în zbor. Catastrofa a fost evitată „la mustață” doar cu ajutorul talentului și a stăpânirii de sine a echipajului aeronavei.
Îmi aduc aminte cum în 1985 taică-miu a ridicat – beneficiind de „pile”, firește – o Dacie 1310 albastru-azur, așa cum era la modă atunci, făcută „pentru export”, adică pentru Canada. Când a venit cu ea acasă a constatat că oricât era ea de făcută „pentru Canada”, tot avea un mic defect: una din portierele din spate trebuia trântită mai tare decât celelalte fiindcă încuietoarea pur și simplu nu ținea altfel, și riscai să ți se deschidă ușa în mers. A trebuit reparată. Cam asta era starea produselor „de vârf” industriale românești (a nu se înțelege că susțin ceea ce ticălosul de Petre Roman a zis mai târziu – lucrurile se puteau îmbunătăți, dar societatea era prea stoarsă de resurse pentru a mai putea funcționa la rece, rațional, corectând în liniște ceea ce era de corectat).
Tot ieri a ieșit la iveală faptul că din ultimele 12 luni de raportări publice privitoare la piața muncii, administrația Biden a revizuit ulterior, constant, ̂ nu mai puțin de 11 luni. Altfel zis, la momentul raportării ziceau că America a câștigat x joburi, după care, o lună sau două mai târziu, când nu se mai uita nimeni, la raportarea definitivă, tăiau din cifre.
Ăia mai purii avem deja coșmaruri cu cartofii și cu tonele de grâu ale lui Ceaușescu.
În Ucraina zac nefolosite mai bine de 30 de tancuri Abrams. În teorie, nu e clar de ce. Dacă e să dăm crezare propagandei, ar fi trebuit deja să ia cu asalt liniile rusești și să ajungă până la Moscova! Neoficial, se știe: sunt grele, consumă mult, nu sunt adaptate la terenul noroios de acolo („rasputitsa”) și riscă să fie transformate în fier vechi de îndată ce vor ajunge pe linia frontului, făcându-l instant de râs pe fabricant. Ale cărui acțiuni trebuie să crească la bursă pe baza unor performanțe fictive, nu reale.
Occidentul și-a luat față de Ucraina angajamente pe care nu e în stare să le respecte. Obuzele pentru dotarea artileriei ucrainene nu au sosit și nici nu vor sosi vreodată, pentru simplul motiv că dincolo de cifrele sforăitoare de pe hârtie nici Europa, nici SUA nu mai dețin suficientă capacitate industrială. Este un fapt asupra căruia am avertizat mai mulți d-ăștia care suntem „contra curentului” încă de la începutul ostilităților: degeaba te lauzi cu un PIB de nu știu câte ori mai mare decât al Rusiei, dacă ăsta e format în principal din faptul că ai prețuri de zece ori mai mari la coafeze și la cursuri de yoga.
Hegemonul e în plină „epocă de aur”. Întrebarea e dacă mai sunt oameni raționali pe acolo care înțeleg treaba asta, dacă sunt oameni care știu să învețe din greșelile trecutului, sau dacă societatea occidentală va colapsa exact așa cum a pățit-o România în 1989.
Autor: Lucian Sarbu