Lucian Sârbu: Germania vivat, pereat mundus!

Nu știu dacă v-ați prins cum merge treaba la Bruxelles, dar se vede cu ochiul liber dacă analizezi nițel ultimele mișcări făcute de gașca Ursulei von der Leyen.

Acordul „MERCOSUR”: ce riscă să pună pe butuci? Agricultura europeană. Are Germania agricultură? Nu, ‘că Germania e cu mașini, mașini-unelte, utilaje, chestii de-astea. Ca să mai vândă câteva Volkswagăne și 2-3 stivuitoare Linde calcă în picioare tot.

Acordul cu India care ne va umple cu indieni: unde riscă să lovească? În tinerii europeni, care în 3/4 din UE suferă de șomaj cronic. Am văzut cifrele ieri: în România, Spania și Suedia în jur de 25%, în Franța, Portugalia, Finlanda, Italia 20% etc. Da, dar Germania are cel mai mic șomaj în rândul tinerilor. Așa că nu-i pasă. Niciun sacrificiu nu e prea mic ca să mai vândă ei câteva tărăboanțe lui Modi și de 2 lei și-un pește ce mai fac ei pe-acolo.

Eurozona (bulgarii, cei mai recenți fraieri) e de la bun început mecanismul de ajustare monetară când ceva riscă să meargă prost pentru exporturile Germaniei. Ajustare pe spinarea fraierilor din eurozonă, firește. Șomaj, inflație, sărăcie. Grecia a simțit-o din plin: în perioada 2010-2015 și-a luat în pumn în plex în urma căruia mai respiră greu și azi.

În concluzie, ceea ce trăim noi nu e „Uniune Europeană”. E Al IV-lea Reich și politica „too big to fail” – cea care a corupt definitiv capitalismul de după Marea Criză din 2008 prin eliminarea responsabilității morale și materiale din zona deciziilor economice – „avansată” la nivel de stat, nu doar de corporații.

Într-un fel, acesta e răspunsul Europei la excesele Americii: politica „too big to fail” adaptată ad-hoc la specificul de aici. „Voi aveți corporațiile, aveți JP Morgan, Bank of America și AIG; noi avem Germania. Voi faceți tot ce se poate să nu vă moară corporațiile oricâte prostii ar face directorii lor, noi facem tot ce se poate să nu ne crape Germania, oricâte prostii ar face politicienii ei.”

Și uite așa o țară ca România ajunge, vrând-nevrând, badanta Germaniei.

Și cam atât.

Autor: Lucian Sârbu