Democrația liberală s-a bazat în ultimii 100 de ani pe ceea ce specialiștii au numit „manufacturarea consimțământului”. Adică să-i convingi pe oameni să voteze chiar și împotriva intereselor lor, dacă e cazul, sau să creadă minciuni „de stat” (ex. incidentul din Golful Tonkin) pentru ca statul să poată face anumite lucruri „în asentimentul publicului”.
În ultimii aprox. 20 de ani, sub asaltul:
– internetului, care a spart monopolul mass-mediei asupra difuzării de bunuri, servicii și mai ales informații,
– internetului 2.0, care a facilitat comunicarea bidirecțională, nu doar unidirecțională dintre publicul larg și formatorii de opinie,
– apariției rețelelor sociale, care au facilitat difuzarea în masă a unor păreri și opinii din afara bulei de păreri și opinii „oficiale”,
– și a apariției acestor rețele și situri de difuzare de conținut ieșite de sub influența cenzurii occidentale (VK, care e rețea rusească, Tiktok, care e chinezească, Twitter/X care e a lui Elon Musk, Telegram, Rumble, Odysee etc. etc. etc.)…
…toate mecanismele de manufacturare a consimțământului au început să dea rateuri și să facă implozie, ajungându-se la situații precum cea de ieri de la noi, când a fost nevoie de o intervenție brutală din afara jocului electoral pentru a se opri un proces electoral cu deznodământ inevitabil.
Ceea ce înseamnă că, da, democrația liberală, care ni se vădește acum că nu era o democrație, ci doar minciuna lor bine ambalată, e în pericol. S-a văzut la noi în ultimele două săptămâni, când sistemul a trecut de la extaz – extazul că va avea de dus „o luptă ușoară” cu un cvasi-necunoscut pe care-l poate portretiza ușor drept diliu – la disperare – disperare care a culminat cu acțiunea aberantă de ieri, fiindcă era clar atât din sondajele preliminare cât și din primele zeci de mii de voturi care începuseră să se adune că dl. Călin Georgescu o va demola la urne pe candidata lor.
Problema e că sistemul NU are cu ce să înlocuiască mecanismul de manufacturare a consimțământului, ceea ce înseamnă că sistemul, oricât și-ar dori, NU va putea reseta democrația liberală. Poate că va încerca să creeze și el candidați-hologramă / prin tiktokurile de tot felul, dar, ce să vezi, asta vor putea face și alții! Poate vor încerca să interzică mass-media alternativă dar, ce să vezi, astăzi oricine poate să-și transmită ideile pe internet printr-o mulțime de platforme, nu doar prin Tiktok (vedeta incontestabilă a zilei). ̦̆̂ , ̆ ̆. Gâzii, prelipcenii, cetepeii, fac spume. De acum ei mint și noi știm că mint. Ultimele alegeri în care ei au mințit și românii au pus botul ca fraierii au fost cele din 2019 dintre Iohannis și d-na Dăncilă. Dar și atunci, dacă d-na Dăncilă nu avea povara PSD în spate, adică dacă ar fi fost o independentă oarecare precum dl. Georgescu azi, ar fi avut șanse mari să-l învingă pe acest pretendent anost, inodor, insipid, lipsit de inteligență și complet lipsit de cuvinte care era KWI.
România nu e unică, fix asta s-a întâmplat și cu Donald Trump în SUA, inclusiv acum, la alegerile pentru al doilea mandat. Atâta doar că la ăia n-a avut nimeni curaj (până acum!… dar nu e timpul pierdut) să-i invalideze lui Trump mandatul. La fel se întâmplă și în Germania, Franța sau Italia. Oamenii nu mai pot fi păcăliți că vine baubaul câtă vreme baubaul e chiar Puterea.
Dar dacă unul dintre instrumentele-cheie din mecanica de funcționare a democrației liberale s-a gripat și nu mai funcționează, ce urmează? Păi e simplu: cei care dețin puterea vor renunța la haina liberală, care nu le mai folosește la nimic, și, pentru a-și păstra puterea în continuare, vor adopta o haină de forță.
Diferența dintre „democrația post-liberală” occidentală și „democrația autocratică” a lui Putin va fi că aici, în Occident, dacă vei dori să n-ai probleme în umila ta viață zilnică, va trebui să fii de acord și să aplauzi tot ce vrea Puterea, în timp ce în „democrația autocratică” a lui Putin, dacă vrei să n-ai probleme în umila ta viață zilnică va trebui să ai grijă ca nu care cumva Puterea să ajungă să fie în dezacord cu tine.
Ceea ce, dacă e să mă întrebați pe mine, e cam tot aia.
Autor: Lucian Sârbu