Cele trei războaie esențiale ale ultimilor ani – Donbas, Gaza, Golf – au dus la pierderea totală a busolei morale a Occidentului, blocul geopolitic din care facem parte și noi. Nu că ar fi avut-o, cu adevărat, vreodată. Căutați pe undeva ce zicea istoricul slavofil rus Mihail Pogodin în sec. XIX, înainte de izbucnirea războiului Crimeei, într-un memoriu pe care i-l înmânase țarului Nicolae I. Fix ca în zilele noastre. Era, și atunci, o epocă în care se suprapuneau mai multe conflicte și marile puteri erau obligate să-și expună ipocrizia, vrând-nevrând, prin poziționări diferite în contexte asemănătoare.
Dar iată câteva exemple concrete puse în evidență de războaiele de acum:
– Putin a extras de pe linia frontului 1200 de copii ruso-ucraineni și a fost acuzat că e un monstru. Netanyahu a ucis și a mutilat zeci de mii de copii palestinieni și Occidentul își întoarce privirea, făcându-se că se uită în altă parte.
– În 1999 Statele Unite au bombardat unilateral Serbia când civilii din Kosovo erau persecutați de autoritățile de la Belgrad (cât de adevărată e această narațiune, …). Când Putin a făcut același lucru la adresa Ucrainei în februarie 2022, care își bombarda de ani de zile proprii cetățeni din Donbas, a fost acuzat de invazie.
– După 4 ani de „bombardamente crunte” rusești Kievul e cvasi întreg, Lvovul e viu, Harkov asemenea. După 1 an de bombardament, Gaza se transformase în moloz. Rușii sunt monstruoși și „orci”. Israelienii doar „se apără”.
– Când americanii au invadat Afganistanul în 2001, au făcut-o sub pretextul (probabil real) că găzduia baze Al Qaeda, organizație care îi atacase pe americani pe 9/11. Deci a făcut-o în legitimă apărare (e un exemplu clasic de „atac în legitimă apărare”). Dar când Iranul țintește bazele americane din Golf de pe care au fost lansate atacuri și operațiuni de suport împotriva sa, e „stat agresor”, n-are voie.
– Oricine are dreptul să se apere, dar „regimul din Iran nu are voie să invoce legile internaționale în apărarea sa” (citat din ministrul german de Externe, dl. Johann Wadephul).
– Copiii din Donbas „răpiți” de Putin trebuie imediat readuși în Ucraina. Copiii uciși în bombardamentele israeliene și americane sunt simple „victime colaterale”, omorâți, chipurile, chiar de iranieni care și-au dat singuri în cap cu o rachetă Tomahawk.
– Când Ucraina pune la cale pe teritoriul Rusiei atentate teroriste prin care vizează conducători, propagandiști sau simpli susținători ai „operațiunii speciale” a lui Putin, are voie. Când Iranul trage cu rachete în șefi ai Mossad și în generali israelieni care au planificat concret operațiuni militare împotriva lor, nu are voie, e terorist.
– Dacă puterile occidentale susțin logistic, și nu numai, Ucraina în fața „agresiunii” rusești, e voie. Dacă Rusia și, pare-se, și China susțin logistic Iranul împotriva agresiunii împotriva sa, e câh, e de porc.
– Mai mult, Ucraina trebuie susținută „până la capăt”. Iranul, în schimb, „reacționează exagerat” dacă se apără și trebuie să înceteze imediat ostilitățile.
– Dacă Ucraina blochează cu nesimțire magistrale de gaz care aprovizionează cetățeni europeni (Ungaria, Slovacia) și le folosește ca armă (geo)politică e de bine, bun, bravo! Dacă Iranul face același lucru cu strâmtoarea Ormuz – aaa, nasol, nașpa, n-are voie.
– Integritatea teritorială a Ucrainei e sfântă. Integritatea teritorială a Palestinei nu contează, peste moloz putem trânti cazinouri.
– Rusia a fost degrabă eliminată din competițiile sportive. La fel și sportivii din Belarus, stat suspectat că sprijină agresiunea împotriva Ucrainei. În schimb Israelul, care a terasat Gaza, participă la toate competițiile, inclusiv la Olimpiada de Iarnă, și Statele Unite, care au omorât peste 150 de copile într-o școală din Teheran, vor organiza vara aceasta chiar și un campionat mondial de fotbal, bucurându-se de toate avantajele de imagine aduse de o astfel de competiție sportivă majoră.
– Dacă Ucraina atacă obiective civile pe teritoriul Rusiei (de exemplu, podul Crimeii) e autoapărare. Dacă Iranul atacă obiective civile, cum ar fi bănci și centre de date, „condamnăm cu fermitate”.
– Iranul trebuie să revină imediat la masa negocierilor, deși a fost de două ori bombardat până acum în timpul negocierilor și i-au fost uciși liderii. Ucraina, în schimb, căreia i s-a dat șansa negocierilor timp de 8 ani și trei acorduri (2 Minsk + Istanbul) nu trebuie să negocieze nimic: Rusia e cea care trebuie să se predea necondiționat.
– Civilii din Donbas erau bombardați de regimul de la Kiev fiindcă erau separatiști pro-ruși. Civilii din Teheran sunt bombardați de „forțele binelui” fiindcă vor să fie liberi.
– Nu mai cumpărăm petrol rusesc, dar cumpărăm petrol indian și azer, care e petrol rusesc la mâna a doua.
– Sclaveții nu au voie să facă afaceri cu Rusia, dar soțiorul Kajei Kallas are voie, că el e soț de rusofobă turbată și nu se pune.
– Ucraina trebuie sprijinită cu mercenari aduși din toate colțurile pământului. Rusia n-are voie să apeleze nici măcar la un detașament de nord-coreeni – cu a căror țară are tratat de apărare reciprocă – pentru eliberarea regiunii Kursk.
…și multe, multe, multe altele.
Pacea e la fel de necesară ca oricând. Dar și adevărul. Și renunțarea la ipocrizie.
Autor: Lucian Sârbu