Senzația tot mai acută că ne-am reîntors într-o fundătură ca-n 1989 îmi este provocată și de faptul că începem să fim asaltați tot mai agresiv de o propagandă care încearcă să ne convingă că în ciuda percepției comune, economia României e mult mai puternică azi decât în 1989. Și dă-i cifre, statistici, exporturi, producție, PIB azi comparativ cu 1989…
Metoda e veche, propagandă de-asta se făcea și pe timpul lui Ceaușescu, anul de referință pe vremea aia fiind 1939 – adică anul de vârf al economiei interbelice.
Eu eram suficient de mare în 1989 (intrasem la liceu, eram clasa a noua) ca să-mi dau seama că graficele alea care comparau fel de fel de indicatori erau simplă propagandă. Da, nu contesta nimeni că România, față de 1939, producea de nu știu câte ori mai mult oțel, mai multă energie electrică, mai mult cărbune ș.a.m.d. Era plin “Telejurnalul” de grafice de-alea pompoase. Numai că nu avea nici un sens să compari niște indicatori din prezent cu unii din urmă cu 50 de ani, adică dintr-o altă epocă. Normal era să te compari cu liderii din perioada ta, cu RFG, cu Japonia… întâmplător, două țări ruinate la sfârșitul războiului… și aici era jale. Poate că produceam noi de 100 de ori mai mult oțel decât România interbelică dar, a naibii chestie, numai românii voiau s-o șteargă-n RFG, și nici un neamț nu voia s-o șteargă-n România! Iar mamele noastre se uitau cu jind la “Neckermann” și “Burda”, în timp ce nici dracu’ nu citea-n Germania revista “Femeia”! La fel și acum, n-are nici un sens să comparăm economia României de acum cu cea a României din 1989. Hai s-o comparăm cu a liderilor din prezent, să vedem cum s-au mișcat ei și cum ne-am mișcat noi! De exemplu, hai s-o comparăm cu China, care din 1990 până acum și-a crescut PIB/capita de 40 de ori, acest lucru ducând în mod direct la ieșirea din sărăcie a 500 de milioane de chinezi, în timp ce noi l-am crescut doar de 11 ori.
Așa că luați-o mai ușor cu triumfalismul pe scări, dragi tovarăși
Autor: Lucian Sârbu