Lucian Sârbu: “Am așa o senzație de déjà vu, că am mai trăit filmul ăsta când eram copil”

E frig afară, totul e înghețat, la mine nu-s gaze, o treime din blocurile din București n-au căldură, și am așa o senzație de déjà vu, că am mai trăit filmul ăsta când eram copil. Finalul regimului post-decembrist ne-a adus în același punct în care ne-a lăsat regimul comunist la finalul său, numai că după el vom fi obligați să o luăm iar de la capăt, în cine știe ce altă paradigmă a viitorului, plini de datorii, nu de la zero cum ne-a lăsat Ceaușescu, fără industrie-„fier vechi” de care să ne descotorosim pe bani frumoși, mai puțini, mai bătrâni, cu o mână doar de tineri și copii care să ducă țara asta mai departe, fără măcar să avem un Ceaușescu pe care să dăm vina și să-l împușcăm, că după 1989 ăia care ar fi meritat să aibă soarta lui Ceaușescu au fost cu sutele, dacă nu cumva cu miile. Atunci eram membri în CAER, Tratatul de la Varșovia și „lagărul socialist”, structuri care stăteau să se prăbușească, astăzi suntem membri în UE, NATO și „Occidentul colectiv”, structuri care stau să se prăbușească: în Congresul american un năuc tocmai a introdus o lege care să-i permită lui Trump invadarea Groenlandei, ceea ce va însemna finalul unei povești începută în emisfera noastră în urmă cu aproape un secol, după Al Doilea Război Mondial, când toată lumea credea că în curtea noastră a venit pacea universală.