Totul, toată propaganda legată de „sentimentele” românilor față de Ucraina – că-i mai penibilă, că-i mai disperată, că-i mai grețoasă – e Pregătirea Populației pentru Război.
Nu interesează pe nimeni așa, în abstract, ce părere are poporul despre Putin, nici despre Zelenski; bocancii și gloanțele câștigă războaie, nu „opinia publică”.
Aia contează doar când e vorba de intrat într-un război. Și atunci nu trebuie să fie urmă de îndoială. Mucles! Nu vezi, bă, cum plantează panseluțe pe fundul Dunării? De minorități îți arde ție în astfel de momente? Cine nu e cu noi e împotriva noastră! Gândiți-vă la copchii!
România n-are ce căuta în războiul ăsta. Nici vrând, nici nevrând, nici ademenită, nici păcălită, nici forțată. Iar Moldova poate să fie strict ‘bootstrap’ pentru treaba asta, nimic altceva, de aici punerea în scenă cu Maia Sandu, emoționantă poate din perspectivă provincială dar complet caraghioasă văzută cu un minim de ochi realist.
Deci, care-i problema? NATO nu vrea război frontal cu Rusia. Dar nici „nu se poate împotrivi” dacă unii membrii se hotărăsc ei să meargă să mențină pacea prin vecini.
După toate aparențele, clasa noastră politico-administrativă, în frunte chiar cu bolovanul-șef, a fost de data asta înțeleaptă și a zis că menține pacea doar aici, nu pe la alții. De-aia ar trebui convinși ei întâi și întâi. Polonezii vor și nu vor să fie chiar singurii papagali, cu balticii ce naiba să faci etc.
Și atunci – subject to further consideration – ar putea ajuta să primim un brânci. O provocare, o rachetă care să ne violeze spațiul aerian, o ananghie a fraților de peste Prut, o ceva. Și o masă critică de susținere populară, care nu are voie să fie știrbită câtuși de puțin.
Numai că ce să vezi, poporul nu-i prost chiar în toate cele 365 de zile ale anului, de data asta propaganda a picat fix pe sărbătoarea sfântului Hai Sictir!
Autor: Lucian Davidescu