Fac o distincţie şi între setea de putere şi setea de atotputernicie. Prima aş zice că se referă la oameni, care-şi construiesc singuri mijloacele de ascensiune pentru a-şi atinge un scop personal, meschin sau grandios după înzestrare dar la dimensiunea lor individuală; cea de-a doua se referă la instituţii, la structuri, la produse ale unor proiecte complexe ce aspiră la dobândirea puterii absolute (atotputerniciei) peste întreaga lume sau peste părţi importante ale acesteia.
Iată ce scriam pe 17.11.2015 în articolul intitulat “Valoarea ei, valoarea ei. Asta e valoarea Monicăi Macovei”:
“Debarcarea lui Victor Ponta a fost doar una dintre borne, pentru cei ce ṣi-au propus să conducă discreṭionar România prin justiṭie. Au atins-o! Acum, următoarea lor bornă este îndepărtarea lui Tiberiu Niṭu, Procurorul General în funcṭie. Acest corp străin trebuie extirpat. Va fi una dintre primele sarcini ale noului ministru al justiṭiei”.
Doar două luni şi jumătate au fost necesare pentru ca anticiparea mea să se confirme. Şi nu sub forma unor aspecte de principiu, urmare a unor enunţuri generale, ci aproape cu detaliile unui reportaj din viitor. Paşi, nume, ţinte.
Nu invoc acest text pentru a mă împăuna cu virtuţi paranormale. Nu obişnuiesc să fiu propriul meu apologet. Ceea ce urmăresc, prin acest exemplu, este să demonstrez că România este în această perioadă literalmente secătuită de setea de atotputernicie a unor forţe cinice, care ne aspiră nu doar puţinele picături de democraţie ce ne-au mai rămas dar şi speranţa că am mai putea reveni la normal în viitorul apropiat.
Nu este premoniţie faptul că am anticipat, în mai multe articole, încă de pe când Victor Ponta era pe cai mândri şi preluase, de la mai marii lumii, discursul encomiastic la adresa “justiţiei independente din România”, că un dosar fabricat în creuzetele acestei “justiţii independente” îi va veni şi lui de hac. Chiar aşa s-a întâmplat.
Nu este premoniţie faptul că am anticipat, îndată după respingerea legilor Big Brother de către CCR, că urgii nebănuite se vor abate asupra acestei instituţii care trebuia să înţeleagă odată că vremurile ei de dominaţie au trecut şi că alţii sunt atotputernicii acum. Scriam la vremea respectivă, în articolul intitulat “Lungul drum al justiţiei către dreptate”, următoarele:
“Mesajul monstrului (binomul SRI – DNA, n.a.) către națiune este următorul: îndrăznești să ridici capul, să mă înfrunți, să îmi pui la îndoială atotputernicia? Te simți curat ca lacrima și cu drepturile protejate? Ei bine, o să vezi că te înșeli amarnic! […] O să-ți iasă prin nas obrăznicia!. […] Cutează Curtea Constituțională a se opune legilor Big Brother? La secundă, fabrica de vinovății descoperă un contract dubios de vânzare de capre prin care judecătorul Toni Greblă este expulzat din sistem. După ce scopul a fost atins, acuzatorii se calmează și scandalul se stinge în uitare”.
Dar dacă cele de mai sus nu sunt premoniţii (şi multe alte exemple, asemenea lor, ar putea fi extrase din articole publicate pe acest blog), atunci unde se încadrează ele?
Ei bine, aş răspunde că se încadrează perfect la deducţii logice. Cât se poate de logice. Pentru că setea de atotputernicie este caracterizată, oriunde, din totdeauna şi a oricui, printr-o logică extrem de previzibilă: identificarea obstacolelor şi eliminarea lor, fără ezitare, indiferent de mijloace.
Elena Bica încurca? Out! CCR încurca? Out! Victor Ponta încurca? Out! Tiberiu Niţu încurca? Out!
Ce vreţi mai simplu? Mai clar? Mai determinist?
Ce-i mai încurcă, acum, pe atotputernici, în ascensiunea lor spre cucerirea triumfală a piscului visat? Acela de a-şi pune România, amuletă, la degetul cel mic?
Aş zice că, în esenţă, doar două obstacole importante: Antena 3 şi poporul PSD. Deocamdată, pe ambele, le-a decapitat.
Acum se lucrează la pasul următor. Să aibă acesta vreo legătură cu vizita lui Mihai Gâdea, la Washington, dimpreună cu Dan Mihalache şi Alina Gorghiu?
Premoniţia… în curând!
Sursa: Contele de Saint Germain