Acesta este drumul pe care îl propun, aceasta este esența Proiectului meu de Țară. Vă invit să strângem rândurile…
România, odată rupte lanțurile, va înceta să mai fie majordomul altora și se va transforma într-o sursă de Inspirație, într-un stat cu adevărat liber, cu adevărat independent, cu adevărat suveran, un stat care pune ființa omenească în centrul oricărei preocupări.
România, odată strânse rândurile, va începe să meargă pe Drumul său, transmutând actuala energie a Urii Vide în destin creator. Falsul proiect național al eternei „lupte anticorupție” va fi înlocuit de „lupta pentru OM”. Tema anihilatoare de spirit a luptei ÎMPOTRIVĂ va fi înlocuită de tema deschizătoare a luptei PENTRU.
România, odată create punțile, va deveni un centru mondial al dialogului dintre națiuni, ieșind din acceleratorul dement de particule beligerante. Nici „pro-ruși”, nici „anti-ruși”, nici „pro-americani”, nici „anti-americani”. Doar pro-oameni! E suficient…
România, odată deshise zăgazurile, va oferi alternativa unei lumi în care procesul de învățământ se ocupă de ființa omenească în toată complexitatea ei, fără a rezuma totul la producția de oameni-unelte care sunt tratați întotdeauna ca mijloc și niciodată ca scop în sine. Lumea va arăta cu adevărat bine doar atunci când vom fi preocupați ca la finele școlii să se apuce de muncă oameni care văd în propria lor activitate o modalitate de a lucra pentru binele celorlalți oameni. Pentru că nu are niciun rost să te plângi de dezumanizare, câtă vreme nu schimbi nimic astfel încât să purcezi la REUMANIZARE!
România, odată eliminată IPOCRIZIA, va vorbi lumii despre ce înseamnă cu adevărat o UNIUNE. Pentru că uniune nu înseamnă neam de clone. Uniune nu înseamnă finanțarea la nivel european și mondial a unui imens aparat birocratic ce deservește interese transnaționale. Uniune, în adevăratul înțeles al cuvântului, nu poate exista decât cu condiția de a reașeza omul în centru – atât la nivel național, cât și la nivel internațional.
Când vorbesc despre „țara unui vis posibil”, vorbesc despre asumarea unui rol de care lumea cea mare are nevoie tocmai în aceste vremuri tulburi. Reîntoarcerea la UMAN este singura șansă de supraviețuire a speciei omenești. Orice altă „soluție” este utopică. Iar România poate juca acest rol esențial pe scena lumii. Proiectul meu de țară are ca esență, ca sâmbure – reașezarea ființei omenești în centrul oricărei preocupări.
Vă invit să strângem rândurile! Toți cei care refuzăm să ne lăsăm teleghidați, toți cei cărora linia orizontului le șoptește despre o altă cale. Eu refuz să accept ca țara mea să fie o colonie în devălmășie. Refuz să fiu pion pe o tablă de șah unde jucători fără nume și chip ne asmut unii împotriva altora, căutând să ne conducă spre prăpastia eternului conflict. Refuz să stau cu capul plecat la umbra ipocrită a bocancului „salvatorilor”. Refuz să mă închin în genunchi la diverse clanțe de ambasade și instituții pentru a mi se da voie să exist și să mă autodetermin!
Fie să FIM! …Mă voi încăpățâna să spun asta până vor auzi toți! Apoi, în 2019, vom vedea câți vom fi… Pentru că nu e vorba despre mine, e vorba despre NOI!
P.S. În data de 9 mai 1877, a avut loc sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor, care a proclamat Independenţa de Stat a României. În faţa Adunării, ministrul “Afacerilor Străine”, Mihail Kogălniceanu, a declarat: “Aşadar domnilor deputaţi, nu am cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa Reprezentanţei Naţionale că noi suntem o naţiune liberă şi independentă!”.
Autor: Liviu Pleșoianu
Sursa: Liviu Pleșoianu