Prin 2005, scriam textul de mai jos. Este înspăimântător de actual..
“Să ne pupăm, să ne-mpăcăm!” – Aşa se face politica la noi… Nu găsiți că e pur și simplu SUBLIM modul în care se fac şi se desfac, pe la noi, prin politică, “prieteniile”!? Pur conjuncturale, acestea ţin exact atât cât au nevoie, din raţiuni de tot soiul, “amicii”. “Amicii publici” se ceartă, se înjură ori de câte ori simt că le-ar mai prinde bine un scandal. Apoi, “prietenia” conjuncturală se releagă de ca şi când nimic, vreodată, nu s-ar fi întâmplat.
Strangulările şi pupicii dulci pe obrăjori, pumnii în plex şi alinturile suave se succedă într-un ritm atât de alert, încât nu te poţi opri din a gândi că, în realitate, ţi se petrec prin faţa ochilor scene şi scenete îndelung lucrate şi cu de-amănuntul regizate, ori că personajele în speță sunt victimele propriilor strategii cu efect halucinogen. Ce contează că, în urmă cu doar câteva zile, ne făceam, reciproc avantajos, albie de porci? Ce are a face că, nu mai departe de ieri, ne înjuram în “prime-time”? Acum nu e atunci, iar azi e cu totul altceva decât ieri. Ce bine că există bodegi şi baruri, meciuri şi baluri! – Aşa ne putem reîntâlni, ne putem surâde şi şopti vorbe cristaline de amor! Uitându-ne chiorâş către popor…
Cam… trist! Să corcești insulta cu sărutul pe frunte e deopotrivă ridicol și grețos. Pe frecvenţa 43°37’07”- 48°15’06” latitudine nordică şi 20°15’44”- 29°41’24” longitudine estică se aude prea tare și prea des un șlagăr prea strident și prea prost – „Politica_cacofonică”. Un sfat pentru DJ-ei: „Daţi mai tare şi închideţi!”.
P.S. Orice asemănare cu politicieni reali (precum cei din poză) este pur neîntâmplătoare…
P.P.S. Am o senzație de #VERTIJ.
P.P.P.S. Nu cred că mai e nevoie să mă întrebe cineva dacă voi vota în Parlament pentru ca “Grindianu” să meargă la ANCOM… Răspunsul meu la această întrebare este simplu: NU! Iar explicarea votului e tot simplă: NU sunt #BIPOLAR…
P.P.P.P.S. Știu, știu, “nu sunt om de partid”. …Așa îmi ziceau unii și când NU îl votam pe TUDOSE premier. …Nici atunci nu eram #BIPOLAR.
Autor: Liviu Pleșoianu
Sursa: Liviu Pleșoianu