Zgomot… Foarte mult zgomot creat de făuritorii de zgomot… Atât de mult încât spre timpanul poporului meu nu își mai află drumul tocmai glasul propriului destin. România este, de mai bine de un sfert de veac, scena unor experimente și a unor lupte al căror scop este acela de a amuți vocea și de a amorți membrele unui popor care ar fi putut și încă mai poate juca rolul de punte între Est și Vest, de echilibrator de forțe, de transformator de influențe.
România poate alege creșterea pitică la umbra nucului mare. România poate opta pentru protectoratul puternicului zilei, asigurându-și astfel o prosperitate conjuncturală și o protecție contextuală. Dar România poate alege și să fie ea însăși, să se dezvolte la lumina propriului soare, să construiască și să pună la dispoziția lumii celei mari o alternativă imposibil de neglijat.
Iar cine observă cu atenție și privește în profunzime ce se întâmplă în România ultimelor decenii înțelege rapid miza luptei care se dă pentru a trimite acest popor în afara propriului destin. În spatele imixtiunilor în treburile interne ale României nu stau doar interesele economice ale altor state, ci interese mult mai profunde. Cei care se opun conștient noului sens pe care societatea îl poate primi fac tot ce pot pentru ca poporul român să fie dus cât mai departe de el însuși.
Dincolo de calitățile și defectele românilor, suntem depozitarii unui substrat național care se poate transforma în pântecele unui nou sens social. România ar putea alege să fie, mai departe, sclavul care este. Sau ar putea alege frumoasa nebunie a deschizătorului de drumuri. Iar dacă admitem că lumea în ale cărei ape ne aruncăm copiii e o lume a războiului tuturor împotriva tuturor, poate începem să luăm în calcul și varianta în care, fără a ne mai lăsa duși de vântul cu miros de praf de pușcă, purcedem noi înșine la a crea ceva cu adevărat nou. O țară neutră nu ca financiara Elveție neutră, ci o țară neutră ca umanista Românie neutră…
Dacă tot suntem cobaii atâtor experimente, hai măcar să ne propunem să devenim produsul propriului experiment. …Marele EXPERIMENT al unei societăți omenești care pune ființa umană în centrul oricărei preocupări, care valorizează și valorifică potențialul uman pentru om și în favoarea omului. …Nu în favoarea unei colectivități abstracte, precum în comunism. …Nu în favoarea unui individualism rece și cinic, precum în capitalism. …Ci în favoarea unei comunități de ființe libere care își susțin reciproc prosperitatea.
Autor: Liviu Pleșoianu
Sursa: Liviu Pleșoianu