Categoric, scandalul legat de casele lui Iohannis nu s-a incheiat. A fost doar un moment de varf acum, cand, la Pitesti, justitia i-a mai ras definitiv o vila. Din cele sase. Circul continua.
Se poate spune ca domnul Klaus Iohannis a devenit procesoman. Pentru ca sunt multi oameni amarati care se judeca in continuare cu el. Neavand alta solutie. Si iata ca un nou scandal, urias si el, se adauga. Este vorba de Muzeul Brukenthal. Si urmeaza alte si alte imobile, pana cand se va ajunge la uriasa cifra de 8.600.
Muzeul Brukenthal nu a apartinut niciodata Grupului Etnic German, cel care s-a transformat, aproape in totalitate, in trupe de elita SS. Si care a fost taxat, prin Conventia de Armistitiu, drept organizatie criminala, motiv pentru care statele aliate au decis desfiintarea juridica a “grupului” si confiscarea intregii sale averi. O avere obtinuta cu japca. Si pe care Klaus Iohannis a preluat-o, tot cu japca, in favoarea Forumului German, pentru care a obtinut, cu concursul unei judecatorii din Sibiu, dreptul la succesiunea organizatiei criminale. Sa revenim insa. Muzeul Brukenthal, o veritabila comora de o valoare inestimabila a culturii romane, a fost donat cetatenilor orasului Sibiu. Asa cum au fost donate multe alte averi si imobile in trecut. Astazi, prin teribila jonglerie imobiliara, el nu le mai apartine cetatenilor orasului Sibiu. A devenit proprietatea uneia dintre bisericile catre care, tot prin tertipuri juridice ce, mai deverme sau mai tarziu, vor fi anulate, au fost disimulate imobilele preluate ilegal de Forumul German.
Brukenthalul nu putea apartine niciodata de drept organizatiei criminale naziste numita Grupul Etnic German, intrucat nu exista absolut niciun act de donatie al proprietarului catre respectiva organizatie. Dar nazistii, sub ochii nepasatori ai autoritatilor romane, au luat de-a valma tot ce misca, pentru a-si inzestra organizatia criminala. In paranteza fie spus, au luat nu numai Muzeul Brukenthal sau actualul sediu al Forumului German – un palat care si el face parte dintr-o donatie facuta de proprietar cetatenilor Sibiului, fara deosebire de etnie -, ci nenumarate alte proprietati, unele apartinand unor familii de evrei.
Muzeul Brukenthal a fost donat pe vecie pentru cetatenii Sibiului si pentru toti oamenii care urmau sa viziteze, in viitor, acest minunat oras. Iar Klaus Iohannis a facut ce a facut, in perioada in care a fost presedinte al Forumului German si primar al Sibiului, si i-a dezmostenit pe cetatenii care l-au ales.
La sfarsitul saptamanii trecute, a izbucnit scandalul Brukenthal. Dupa scandalul palatului in care Forumul German s-a improprietarit pe aceleasi cai ilegale, imobil de o valoare inestimabila, confiscat si el de la cetatenii Sibiului. La sfarsitul saptamanii trecute, nici nu se consumase bine scandalul imobilului din centrul Sibiului, luat si el cu japca de acelasi Klaus Iohannis. De asta data in beneficiul propriu si despre care justitia s-a pronuntat definitv si irevocabil, in sensul ca a fost dobandit cu reacredinta.
Si ce urmeaza? Urmeaza celelalte imobile personale pentru care exista alte si alte procese. Dar, atentie, oameni buni, vine la rand scandalul cu cele 8.600 de imobile dobandite de Klaus Iohannis nu in nume personal, ci pe barba Forumului German si disimulate, prin procedee si ele ilegale, in proprietati, care nu sunt locasuri de cult, ale unor biserici: Ortodoxa Romana, Evanghelica, Catolica. Aceste proprietati, care au apartinut pana in urma cu cativa ani poporului roman, au o valoare estimata oficial undeva intre 15 si 18 miliarde de euro. Ele sunt rezultatul unui oribil targ politic intern si extern si al unei combinatii juridice care nu poate sa ramana nepedepsit. I-au adus lui Klaus Iohannis Crucea de Fier, cea mai inalta distinctie acordata de statul german unei persoane pentru merite deosebite fata de Germania si, probabil, i-au adus si inalta functie de presedinte al Romaniei.
Scandalul caselor este abia la inceput. Si nu se va termina usor. Iar cand se va termina, va acoperi de rusine presedintia acestui domn. Si va fi, daca mai este nevoie, inca o demonstratie ca lacomia manca omenia.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog