Situația a scăpat de sub control! Nivelul de avarie a fost depășit. Se impun reacții excepționale!
Ocupat cu pregătirea apărării mele împotriva farsei judiciare care prelungește farsa jurnalistică pusă la cale de ziarul The Sunday Times, și adâncit în unele probleme de sănătate, am ignorat complet emisiunile de știri ale ultimelor zile. De aceea, abia în această dimineață am aflat că în preliminariile alegerilor rituale amânate până în decembrie, s-a procedat și la punerea sub supraveghere judiciară a fostului prim ministru Victor Ponta.
Ca nu cumva poporul să greșească alegând pe cine nu trebuie, cei care nu trebuie aleși nu trebuie lăsați să concureze; dacă nu pot fi opriți, ei trebuie să alerge cu piciorul rupt. Este preambulul interzicerii alegerilor cu totul.
Pe marginea acestui subiect, dna Gabriela Crețu (a nu se confunda cu Corina Crețu), unul dintre puținii social-democrați autentici ai politicii românești și una dintre puținele conștiințe care nu încetează să se exprime public (evident, în spațiul minuscul care i s-a mai lăsat), formulează opinia că cel vizat este PSD iar nu Victor Ponta, estimând că strategia eliminării liderilor acestui partid nu va reuși să elimine și partidul, întrucât straturile sale profunde, membrii, militanții și simpatizanții săi ramân la locurile lor și îi garantează continuitatea și, în cele din urmă, succesul.
Nu împărtășesc acest optimism. Consider situația a fi extrem de gravă. Nu numai pentru un partid, ci pentru România.
Redau mai jos comentariul meu pe marginea opiniilor dnei Crețu, publicat inițial pe pagina sa de fb:
“Nu PSD este ținta, ci România. Da, un partid sunt membrii săi iar nu doar liderii. Bate, însă, păstorul și se va risipi turma.
Turma fără păstori ajunge în prăpastie. Păstorii PSD (și nu numai ei, ci toți păstorii României) pot fi astăzi lesne bătuți pentru că fiecare a crezut că poate scăpa individual. Dacă Victor Ponta, astăzi profund nedreptățit, ar fi spus ce spune acum atunci când era la putere, și dacă ar fi fost solidar cu alți lideri care au fost loviți așa cum este el lovit acum, nu ar fi ajuns în actualul impas nici el, nici partidul, nici țara.
Nu este însă vremea judecații lui, ci aceea a solidarității cu el. În ciuda greșelilor pe care le-a făcut.
Ideea că partidul este piatra care rămâne în trecerea apei liderilor, are periculozitatea ei. Ea este echivalentul ideii că națiunea nu trăiește prin liderii săi și nu moare prin martirizarea lor. Nu este chiar așa.
Dacă partidul sau națiunea ramân indiferente ori sunt chiar bucuroase văzându-și liderii exterminați, în final vor dispărea ele însele. Dacă PSD mai există la rădăcină, atunci este timpul ca rădăcina să se revolte efectiv în apărarea florii. Altminteri pomul nu va mai face fructe niciodată, ci se va usca și se va prăbuși.
Dragnea este un lider sub control judiciar mascat, arestat la sediul partidului. Ponta este un lider sub control judiciar explicit, arestat la domiciliul personal. Năstase a fost asasinat politic și depozitat la Fundația Titulescu. Etc. etc. Despre mine nu mai vorbesc.
Este timpul ca poporul pesedist (și nu numai) să nu se mai întrebe ce pot face liderii săi pentru a-l salva, ci să se întrebe ce poate face el pentru a-și salva liderii, astfel salvându-se pe sine.
Clasa politică nu se va reînnoi decât în luptă și prin luptă. Numai în luptă apar adevărații lideri. Așa cum am apărut și noi, cei pe care de douăzeci și șase de ani se tot străduie vrăjmașii neamului să ne doboare, în luptele pentru salvarea țării din 1989/90.
Dacă acest popor va continua să privească lăsând toporu-n grindă, sau se va revolta numai pe Facebook, va dispărea din istorie fără ca măcar să își dea seama de ceea ce i se întâmplă.
Nimeni nu poate birui fără luptă. Este riscant? Cine nu știe să moară nu merită să trăiască. Aceasta este lecția istoriei. Valabilă pentru indivizi și pentru popoare.
Când va sosi ziua în care vom dori să protestăm și nu va mai fi rămas nici unul care să audă, vom înțelege ce a vrut poetul să spună întrebându-se “unde au fost românii când a murit Viteazul?” Atunci va fi însă mult prea târziu. Atunci totul va fi zadarnic. Vor fi doar lacrimi și scrâșnire din dinți.”
Autor: Adrian Severin
Sursa: Adrian Severin