”Klaus Iohannis a găsit soluția pentru ca românii plecaţi în străinătate să se întoarcă”. Cam așa sunau titluri din presa toamnei trecute, după o ieșire publică a președintelui pe tema necesității readucerii în țară a fîrtaților plecați în bejenie în zări străine.
Era o reluare a promisiunilor din campania din 2014 a candidatului Iohannis, care îl făcuseră atît de popular în ochii diasporenilor. Spunea președintele, anul trecut, în septembrie, la conferinţa “Smart Diaspora 2020+: Cum valorificăm potenţialul strategic al diasporei româneşti”, organizată la Palatul Cotroceni: “Potenţialul diasporei va fi pe deplin fructificat atunci când a trăi şi a munci în străinătate va fi doar o chestiune de alegere, nu una de constrângere; atunci când românii din diaspora vor avea opţiunea să se întoarcă, ştiind că şi acasă munca lor este recunoscută şi răsplătită”.
“Întărirea mecanismelor democratice, încurajarea participării şi competiţiei politice vor constitui argumente în plus pentru întoarcerea acasă”, mai spunea şeful statului.
Să vedem cum stau lucrurile în realitate, cu cifre și date:
În registrul electoral de la alegerile din 2014, care l-au înscăunat pe Iohannis, figurau, conform datelor AEP, 530.158 de români cu domiciliul în străinătate. În rîndurile acestora se numără, în general, ”creierele”, adică acea forță de muncă ultra-calificată care ajunge să își permită un domiciliul legal și stabil peste hotare, spre deosebire de căpșunarii care muncesc la negru și locuiesc cu chirie, tot la negru.
Conform datelor prezentate zilele trecute de aceeași AEP, în registrul electoral valabil la alegerile din decembrie figurează 609.962 români cu domiciliul în străinătate.
Nu numai că nu s-a întors nimeni în țară dar, statistic vorbind, de la alegerea lui Iohannis pînă azi, alți 79.804 români au plecat definitiv peste hotare, o creștere de cca.15% în doar doi ani.
Vestea bună e că, în acest ritm, după 10 ani de mandat Iohannis va avea o masă electorală uriașă în diaspora.
Vestea proastă e că nu îi va mai servi la nimic.
Autor: Bogdan Tiberiu Iacob
Sursa: InPolitics