Jur că nu mi-am imaginat că o mare personalitate europeană conduce România! Știam eu că sașii din Germania i-au dat o diplomă de nu știu care, că și nemții i-au dat un premiu la Munchen, că a mai primit și ceva distincții prin Israel sau prin America. De obicei, șefii de state sunt gratulați cu tot felul de titluri și de premii de complezență, pentru a li se umple programul, pentru a li se da impresia că se bucură de considerație și, de obicei, pentru a obține de la ei bunăvoință în diverse dosare și interese.
Să nu-mi spuneți mie că lui Klaus Iohannis nu i-ar fi ars de un Doctor Honoris Causa, dar dorința nu se prea pupă cu biografia. Cum să-i dai titlul de Doctor Honoris Causa unui profesor suplinitor de la Agnita, unui pîrlit de inspector școlar județean numit prin răsturnarea suspectă a predecesorului? Nu este de făcut Doctor Honoris Causa la universități ca Harvard, Oxford, Yale sau Princeston! Poate la Universitatea Ștefan cel Mare de la Suceava sau la Universitatea Bioterra și la Academia de la Amara, mai că merge.
De premiul sașilor nu ne putem îndoi. Frumos din partea lor să onoreze cu o diplomă unul din etnia lor care a ajuns președinte al României.
Premierea lui Klaus Iohannis cu Premiul Franz Iosef Strauss-2018 al Fundatiei Hans Seidel, desfșurată la Munchen în iunie 2018, are deja aerul unei complezențe. Fundația cu pricina l-a împins ca pe un bolovan în fotoliul de preșdinte al României, muncind la greu și cheltuind enorm pentru victoria sa la alegerile prezidențiale din 2014. Nu ne rămîne decît să apreciem gestul său de a dona premiul de 10.000 de euro unei fundații pentru copii.
Dar în nici un fel nu înțeleg de ce președintele Romaniei a primit premiul Cudenhove- Kalergi. Marți, la Palatul Cotroceni, a avut loc o ceremonie de la care a lipsit doar soborul de preoți care să cădelnițeze marele succes al președintelui. Și soborul a lipsit pentru că în rîndurile onorabilei asistențe se aflau Preafericitul și precum și Înalt Prea Sfințiți, alături de dînșii stînd toată crema de la nordul Dunării și de pe malurile Dîmboviței. Cu toții au fost chemați să fie martori și să facă figurație de onoare la decernarea unui premiului mai degrabă ofensator decît onorant.
”Presupun că «românii mei», absenți de la eveniment, nu prea știu cine a fost R.N. Cudenhove Kalergi. Drept pentru care reproduc, de pe Wikipedia, cîteva pasaje din capitolul dedicat acestuia.
”Pentru Coudenhove-Kalergi Europa este o fraternitate umană ce împărtășește viziuni comune. Moștenitoare a unei bogate culturi și mari istorii, Europa, în viziunea sa, nu va putea să supravețuiască vicisitudinilor vremii decât dacă va ști să îmbine armonios particularitățile și interesele tuturor popoarelor de pe continent. El considera că respingerea oricăror prejudecăți naționaliste, apărarea libertăților și consolidarea păcii sunt, alături de reconcilierea dintre Franța și Germania, pietrele de temelie ale unității europene”.
”Proiectul geopolitic al lui Coudenhove-Kalergi este alternativa unui alt proiect geopolitic de amploare, cel al “Mitteleuropei” (Europei Mediane), lansat în 1914 de germanul Friedrich Naumann. În proiectul său Coudenhove-Kalergi pornește de la necesitatea unei reechilibrări a geopoliticii globale, confederația pan-europeană urmând să fie o contrapondere puterii crescânde a Uniunii Sovietice pe de o parte și a Statelor Unite ale Americii și Marii Britanii pe de altă parte. Cu toatea acestea, Coudenhove-Kalergi rămâne un prizonier al ideilor „mitteleuropene” ale lui Naumann și Kjellen, de moment ce modelul său paneuropean exclude din proiect atât spațiul sovietic, cât și arhipelagul britanic. De altfel, britanicii nici n-au manifestat un interes prea mare pentru acest proiect, în timp ce în țările Europei Centrale, mai ales în Germania, Austria și Cehoslovacia, la apelul său s-a răspuns prin crearea imediată a unor secții naționale ale Uniunii Pan-Europene. Din punctul său de vedere pilonul viitoarei unități europene trebuie să fie unul franco-german, iar fundamentul acestui proiect trebuie să fie unul economic”.
Rchard Nikolaus Cudenhove Kalergi a fost unul dintre primii promotori ai statului european, bazat pe amestecul de națiuni și rase,el fiind și fiul unui ambasador al imperiului austro-ungar la Tokyo,căsătorit cu o japoneză. Unii cercetători îl văd pe Cudenhove Kalergi într-o cu totul altă lumină,considerîndu-l teoreticianul de bază al unei Europe multi-etnice,în care ”popoarele europene să se amestece cu rasele asiatice și de culoare pentru a crea o populație multi-etnică ,fără calitate dar ușor de condus și dominat de elita aflată la putere”.
”Omul viitrului este de sînge mixt. Rasa viitorului este euro-asiatică-negroidă ,extrem de asemăătoare cu anticii egipteni și va înlocui multiplicitatea popoarelor cu o multiplicitate a personalităților” susține Richard Nikolaus Cudenhove Kalergi în cartea sa intitulată ”Praktischer Idealismus” apărută în 1925 și republicată de cîteva oriîn Germania .
Ce legătură are Klaus Iohannis cu filosofia lui Cudenhove Kalergi? Ce contribuție importantă are el la multietnicitatea europeană? Angela Merkel, laureată a aceluiași premiu, se poate mîndri cu acest premiu pentru că ea a fost susținătoarea fluxului enorm de migranți din nordul Africii în Germania. Dar Klaus Iohannis, în nici un fel! În loc să-l consider un susținător al filosofiei lui Cudenhove Kalergi, îl văd mai degrabă ca un ignorant al acestuia, căzut în capcana unei teorii pe care n-o înțelege, deși pare gata să o aplice.
Un premiu cu o asemenea conotație nu i se potrivește în nici un caz președintelui României. Cel puțin din cîte știm noi și din ce a declarat dînsul în campania electorală și în aparițiile sale publice. Dimpotrivă, dacă ar fi să îi satisfacem această foame de trofee și diplome ar trebui să-i conferim titlul de „Marele dezbinator al românilor”.
Acesta i se potrivește de minune!
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: Cotidianul.ro