Amputarea pensiilor speciale, așa cum a fost făcută, e vădit neconstituțională. Legea nu are nici cea mai mică șansă să reziste la o cercetare, fie ea și sumară, în temeiul Legii Fundamentale. Klaus Iohannis nu are altă soluție. Va înghiți în sec, va scrâșni din dinți și va retrimite actul normativ în Parlament. Unde va începe a doua repriză a circului. A uneia dintre cele mai mari diversiuni legislative puse la cale de principalele două partide ale României.
Este cât se poate de clar – și asta se știe de foarte mult timp – că există pensii nerușinate. Care, pe drept cuvânt, stârnesc nu numai dezaprobarea, ci și ura românilor. Sunt numeroase persoane care primesc la capătul carierei profesionale mari sume de bani, pe care nu le merită. Nejustificate nici din perspectiva efortului făcut, nici din perspectiva importanței sociale a activității prestate. Acestor pensii speciale, într-o încercare de aburire a populației, li se spune în fel și chip. Și provin nu numai de la Casa Națională de Pensii, ci și de la alte case de pensii, create artificial. În realitate, toate pensiile care nu respectă principiul contributivității sunt speciale. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că toate trebuie amputate.
Statul, prin decizia clasei politice, a făcut o uriașă greșeală. Și a creat o mare nedreptate. La origine se află politici populiste în special a trei partide politice. PSD, PNL și fostul PDL, topit acum în PNL. Aceste partide, rând pe rând, au vrut să se pună bine cu anumite categorii socio-profesionale. În fruntea acestora au fost evident serviciile secrete. S-au creat zeci de categorii de persoane cu pensii speciale și din rândul celor care nu le merită, dar, pentru a le motiva pe acestea, și din rândul celor care le merită. Cum este de pildă Armata. Sau cel puțin o parte a Armatei.
Statul paternalist s-a comportat conform definiției. În loc să stimuleze, prin salarii corespunzătoare, activități considerate periculoase, stresante, epuizante sau având o importanță socială deosebită, care să fie fără excepție supuse impozitării, s-a comportat ca și când ar împărți favoruri unor grupuri compacte de persoane. Ca și când ar da de pomană din fonduri financiare picate din cer. Altfel nu se explică de nu s-a procedat simplu și corect. Lefuri mari, la vedere, transparente deci, impozitate corespunzător, după care urmau, firesc, ca efect al aplicării unui algoritm simplu, pensii direct proporționale cu contribuțiile pe care le-au suportat foștii salariați.
Răul a fost făcut. Și într-un fel sau altul trebuie reparat. Probabil, pentru drepturile câștigate, care nu pot fi puse sub nicio formă între paranteze, așa cum încearcă această lege care nu va fi promulgată de președinte, singura soluție de ajustare, de instalare a unei echități minime este impozitul progresiv. Fie în bloc, ceea ce din nou va ridica o serie întreagă de probleme, fie diferențiat pe categorii socio-profesionale, o formulă care și ea poate crea disensiuni. Dar altă soluție până a urmă nu există. Va trebui făcut răul cel mai mic. Iar pentru viitor, Ministerul Muncii, sub efectul voinței politice a partidelor, va trebui să umble pur și simplu la grila de salarizare a tuturor categoriilor de personal remunerat. Salarii echitabile, impozite proporționale și pensii de bun simț pentru fiecare categorie în parte.
Până una alta mizeria care a ieșit din Parlament este și ineficientă și vădit neconstituțională. Este cea mai jalnică șmecherie legislativă care ne-a fost livrată în ultimii ani. Este neconstituțională, pentru că Parlamentul nu poate șterge cu buretele sau diminua un drept câștigat. Nu poate anula pur și simplu un contract pe termen lung între stat și o persoană care s-a angajat într-o actvitate. Este ineficientă, pentru că, de fapt, nu ne conduce la nicio reparație. Sunt afectate în total doar 14% dintre pensiile speciale, în ciuda lungului cârnat de categorii vizate prin actul normativ. Și doar 4% din cheltuieli sunt reduse. Bugetul de stat, bugetul asigurărilor de stat nu se aleg cu niciun câștig. 4% nu reprezintă nimic. În schimb, încălcarea flagrantă a Constituției va crea probleme uriașe. Iată, magistrații sunt pe pereți. O grevă generală a magistraților ar paraliza unul dintre cele trei brațe ale statului. Legea, așa cum e, va genera zeci de mii de noi procese, care se vor afla pe rol și care vor sufoca și mai mult instanțele de judecată. Și, atenție, fiecare va câștiga. În cele din urmă, statul va trebui să plătească după un întreg balamuc și cei 4% pe care cele două mari partide parlamentare, PSD și PNL își fac socoteala că i-au câștigat.
Dar Klaus Iohannis nu va promulga această imbecilitate, chiar dacă ea este și rezultatul activității parlametare a partidului său de suflet. Și chiar dacă va retrimite legea în Parlament spre reexaminare, această faptă, căci altfel nu pot să-i spun, îi va atârna de gât ca o piatră de moară. Pentru că el și nimeni altul l-a ținut în brațe și l-a promovat pe Ludovic Orban, în ideea că acesta se va comporta ca o slugă credincioasă. Iar sluga, credincioasă sau nu, s-a dovedit a fi în orice caz nătângă.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog