Statul roman a facut o buna afacere. A dat din proprietatea sa un mare numar de proprietati imobiliare si a devenit chirias. Cetatenii acestei tari platesc, acum, chirii uriase pentru ceea ce aveau de drept. De cealalta parte, Klaus Iohannis a dat un tun urias. In calitate de presedinte al Forumului German, a solicitat imobile la care nu avea dreptul. Iar pentru o parte din ele, in calitate de primar al orasului Sibiu, a fost de acord cu instrainarea.
Cu alte cuvinte, Klaus a cerut, Iohannis a primit. Aceasta prestidigitatie nu poate ramane asa. Vor exista urmari. Altele decat faptul ca domnul Klaus Iohannis a primit drept recompensa Crucea de Fier pentru merite fata de statul german si sustinere pentru a fi ales in fruntea statului roman.
Pentru a nu exista nicio confuzie, precizez ca aceste comentarii nu se refera la celelalte afaceri imobiliare ale domnului Klaus Iohannis, respectiv la cele 6-7 case din centrul Sibiului care se prabusesc ca un castel de nisip. Acelea reprezinta, cum spune bunul roman, un mizilic. Sau, cum spune bunul evreu, un gheseft. Nesemnificativ in raport cu subiectul de fata.
De catva timp, eu si colegii de la Cotidianul, mai recent, iar economistul Radu Golban mai demult facem fel de fel de demersuri jurnalistice pentru a demonta una dintre cele mai oribile afaceri postdecembriste. Se spune – nu am spus-o eu, ci un fost ministru de Finante – ca ar fi vorba de 8.600 de imobile, raspandite pe intreaga suprafata a tarii. Adunate la un loc, ele ar reprezenta un oras mediu al Romaniei. Un intreg oras. Poate ca, in realitate, sunt mai multe imobile pierdute prin aceasta inginerie de catre statul roman. Sau poate sunt mai putine. Specialistii ne vor lamuri.
Se mai spune ca, odata cedate aceste imobile, al caror proprietar a fost statul roman, chiriile pe care acelasi stat trebuie sa le plateasca in prezent s-ar ridica la 800 de milioane de euro pe an. Aceasta suma rezulta dintr-un calcul uzual de 5% la chirii din valoare totala, care a fost estimata la ceva intre 15 si 18 miliarde de euro. Poate ca si aceasta suma este, in realitate, mai mica. Sau poate este mai mare.
In momentul in care autoritatile statului roman vor trebui sa faca publica intreaga operatiune, explicand ce a dat, cui a dat si de ce a dat si in baza caror legi si documente a dat, vom cunoaste realitatea in detaliu. Pana atunci, insa, avem cateva informatii certe.
Pentru a ma face mai bine inteles, voi recapitula pe scurt faptele. Inaintea Primului Razboi Mondial si inainte ca Romania sa cada sub influenta nefasta a Berlinului, existau proprietati detinute de bisericile avand drept enoriasi germanici stabiliti pe teritoriul Romaniei de-a lungul secolelor, compuse din locasuri de cult, precum si alte imobile cu alte destinatii. Existau, de asemenea, proprietati ale Grupului Etnic German, o asociatie care urma sa devina nazista si sa alimenteze SS-ul cu nu mai putin de 80.000 de membri. Existau, de asemenea, proprietati ale oraselor cu populatie de limba germana donate, in trecut, de oameni bogati si cu suflet ales. In fine, in zonele locuite de sasi si mai ales in Ardeal, existau si proprietati evreiesti. Mai existau si proprietati ale statului roman pe care generalul Antonescu era dispus sa le jertfeasca pe altarul prieteniei cu Hilter. Acesta a fost punctul de plecare. Ce a urmat?
Conform politicii lui Hitler, toate populatiile vorbitoare de limbi germanice stabilite in Romania au fost, in mod artificial, asimilate populatiei germane. Instrumentul utilizat a fost organizatia pe care am pomenit-o, respectiv Grupul Etnic German. Intr-un entuziasm frenetic si fara ca istoricii sa fi gasit vreo dovada ca s-ar fi exercitat presiuni, bisericile unor enoriasi vorbitori de limba germana si-au donat toate proprietatile, exceptand locasurile de cult si casele parohiale, Grupului Etnic German, care a devenit, in scurt timp, o organizatie tipic nazista. Acest Grup Etnic German a inghitit pe nemestecate, “la viteza”, si proprietati, cum este Muzeul Brukenthal de exemplu sau chiar palatul care adaposteste astazi sediul Forumului German, care reprezentau donatii ale unor etnici germani extrem de bogati catre orasul Sibiu. Adica in beneficiul tuturor locuitorilor. Cu precizarea ca, in cel de-al doilea caz, a fost creata chiar o fundatie careia i s-au adaugat numeroase alte proprietati si venituri in beneficiul tuturor pensionarilor care fusesera functionari publici in Sibiu, fara deosebire de nationalitate si reprezentand, din momentul donatiei, toate generatiile care urmau sa vina. Practic, fiecare pensionar, si in trecut, si astazi, si maine, ar fi urmat sa primeasca o pensie suplimentara din partea acestei fundatii.
Mai exista doua categorii de bunuri tot imobiliare care, in mod abuziv, au intrat in proprietatea Grupului Etnic German, devenit organizatie nazista. Imobile date de regimul antonescian ca un semn de prietenie fata de aliatul german, dar si imobile care au apartinut familiilor de evrei ostracizati si chiar eliminati de nazisti.
Din cate se aude, aceasta ultima categorie ar fi fost despagubita, dupa razboi, de catre statul roman printr-o suma mare de bani varsata in conturile statului Israel. Daca este asa sau nu, urmeaza sa se pronunte, si au tot dreptul, organizatiile evreiesti.
Aceasta avere imobiliara fabuloasa, la capatul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost confiscata de catre statul roman. Confiscarea nu a reprezentat in niciun caz un abuz. Ea a fost facut in baza unui decret semnat de Regele Mihai, ca o consecinta fireasca a Conventiei de Armistitiu semnata de marile puteri, care a decis declararea Grupului Etnic German drept o organizatie fascista, scoaterea ei in afara legii si confiscarea tuturor bunurilor. Ulterior, ar fi trebuit, si se pare ca asa s-a intamplat, desi nu avem inca probe certe, ca familiile de evrei sa fie despagubite direct sau indirect, iar ceea ce a reprezentat averea unor fundatii care nu aveau nicio legatura cu fascismul si care nu isi cedasera bunurile din entuziasm fata de Hitler, sa fie scoase din acest patrimoniu al statului si sa isi reia statutul juridic anterior. La fel in ceea ce priveste toate cazurile de donatii in beneficiul unor comunitati, cum este, de pilda, Muzeul Brukenthal.
Statul comunist a lasat aceasta situatie incurcata. Dupa decembrie 1989, era cat se poate de firesc ca populatia de limba germana ramasa in Romania, mult diminuata, sa poata sa se organizeze intr-o asociatie. Astfel s-a format Forumul Democrat German care, cea mai mare perioada a timpului, a fost condus de catre domnul Klaus Iohannis, care, in cateva randuri, a devenit si primar al Sibiului, iar, in final, presedinte al Romaniei. Problema cardinala care a aparut este ca atat Forumul Democrat German, cat si domnul Klaus Iohannis au dobandit, treptat, o dubla personalitate.
Forumul Democrat German s-a dedublat in momentul in care a inceput demersurile juridice, la Sibiu, profitand de precaritatea justitiei de acolo si de complicitatea unei judecatoare pentru a fi recunoscut drept urmas al organizatiei criminale Grupul Etnic German. Acest lucru s-a intamplat cu stiinta si chiar din initiativa lui Klaus Iohannis. Care sub nicio forma nu poate pretinde ca nu cunoaste istoria reala a perioadei tulburi care a precedat si a insotit cel de-al Doilea Razboi Mondial. Practic, o judecatoare iresponsabila, din prostie sau din rea intentie, a stabilit aceasta ascendenta si aceasta descendenta in raport cu o organizatie criminala.
In continuare, in Romania, a avut loc un demers politic in forta, atat in plan intern, cat si in plan extern, pentru acapararea de catre Forumul German a tuturor bunurilor confiscate, pe buna dreptate si in baza Conventie de Armistitiu si a unui decret al Regelui Mihai, de catre statul roman. In 2012, a venit in Romania doamna Angela Merkel, puternicul cancelar al Germaniei, hegemonul Europei, cum ii spune Trump, care a batut cu pumnul in masa si a batut din picior pentru ca statul roman sa isi cedeze proprietatile imobiliare Forumului German. Ca urmas legitim al fostei organizatii naziste. A existat si un demers intern, facut direct de catre Klaus Iohannis, in calitate de primar al Sibiului si presedinte al Forumului German, in sensul sustinerii coalitiei aflate la guvernare in schimbul acestor proprietati imobiliare.
Cum, necum, dar foarte repede, va trebui sa stim cum un numar urias de imobile a fost pierdut din proprietatea statului roman. Cu aceasta ocazie s-a petrecut a doua serie de ilegalitati – nu stim inca exact cum, dar vom afla. Observand cat de urias este acest fond imobiliar cedat de statul roman si cat de mare este costul ingineriei juridice, Forumul German a reusit sa disimuleze, cu complicitatea unor inalti functionari ai statului roman, o mare parte a proprietatilor in patrimoniul celor patru biserici ale populatiei vorbitoare de limba germana. Evident, dupa ce Forumul insusi a preluat o halca.
In acest fel, de pilda, maternitatea din Brasov, recent modernizata pe cheltuiala cetateanului roman, a fost, in cateva secunde, cedata, Ministerul Sanatatii devenind chirias. Cetateanul roman plateste o chirie consistenta. Exemple de acest fel sunt nenumarate. Sunt spitale, sunt scoli, sunt gradinite, sunt muzee, sunt scoli profesionale, sunt biblioteci pe tot cuprinsul Romaniei aflate in aceasta situatie dramatica.
Se spune, pe buna dreptate, ca prost si rau nu este cel ce cere. Prost si rau este cel care da. Am putea aplica aceasta intelepciune si acestei mizerii, daca nu am identifica, si la un cap si la celalalt, acelasi personaj. Domnul Klaus Iohannis, in calitate de presedinte al Forumului Democrat German, a cerut. Exceptand faptul ca s-a erijat, beneficiid de o hotarare judecatoreasca pe care a cerut-o, in urmas al unei organizatii criminale, el avea dreptul sa ceara orice. Chiar si luna de pe cer. Autoritatile statului roman, insa, nu aveau nicio obligatie sa ii dea lui Iohannis luna de pe cer. Numai ca, atentie mare, intr-o parte, Iohannis a cerut si, in cealalta parte, Iohannis a dat. Pentru ca, oameni buni, in ceea ce priveste proprietatile din Sibiu, unde Iohannis era primar si proprietar era primaria, acelasi Iohannis, in calitate de primar, a dat fix ceea ce tot Iohannis solicitase in calitate de presedinte al Forumului German. Daca asta e sau nu o treaba penala, va hotari justitia. Dar este sigur o afacere murdara. Si profund imorala.
Ce Dumnezeu ne facem, domnule Klaus Iohannis, daca nu cu coruptia functionarului public, in orice caz cu integritatea acestuia? Asta pentru a nu mai discuta despre abuzul in serviciu, pe de o parte, prin actiune si, pe de alta parte, prin inactiune, pentru ca niciun om cu capul pe umeri nu stie daca a fost sau nu dezincriminat.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog