Ultimele date indică un declin al performanțelor școlare în rândul elevilor americani. La fel ca și în cazul celorlalte statistici, care indică aceeași tendință problematică, în special în ultimii trei ani, soluția propusă de reformatorii educației este de a paria totul pe și mai multă școală și pe activități care imită școala.
„Cea mai mare provocare este de a găsi ore pentru instrucție suplimentară”, scrie un autor în New Yorker, care explică unele dintre strategiile adoptate de inspectoratele școlare pentru a remedia „pierderile din pandemie”. Acestea au inclus „tutoriat în doze mari”, zile de școală mai lungi, programe de vacanță mai abundente, școală în tot anul.
Problema cu aceste remedii este că văd în mai multă școală drumul către mai multe educație, în loc de a-și pune problema școlii. Copiii au nevoie de mai puțină școală, mai mult timp de joacă și mai multă libertate de a învăța.
După cum explică profesorul de psihologie Peter Gray într-o postare pe Substack: „Am creat o lume în care copiii sunt monitorizați și controlați de adulți aproape în permanență. Petrec mult mai mult timp la școală și cu temele decât au făcut-o vreodată. Școala însăși a devenit din ce în ce mai rigidă cu din ce în ce mai puține oportunități de joc și de a fi cumva creativ”. Gray și colegii săi susțin într-un articol recent apărut în „The Journal of Pediatrics” că privarea de jocurile din copilărie contribuie la actuala criză mentală a tinerilor.
Nu e ca și cum remediile propuse nu funcționează. E adevărat că elevii care fac mai multe exerciții la materiile școlare, în special la cele care sunt măsurate prin teste standardizate, vor avea rezultate mai bune la acele teste. Dar învață cu adevărat acei copii? Desigur că pot băga la cap conținutul unui test, dar știu cu adevărat și rețin acel conținut.
Am scris ani de zile despre cum nu există „pierdera învățării din vacanța de vară”, explicând că presupusa pierdere din vacanță de vară arată prostia modelului coercitiv de învățare din zilele noastre. Elevii învață pe de ros și regurgitează materii în timpul anului, pentru ca apoi să le uite rapid. Cu siguranță aceasta a fost experiența mea în școală și pun pariu că nu am fost singura.
Mai mult, odată ce am terminat liceul, câți dintre noi și-au mai amintit ce le-a fost predat. În ce an a căzut Imperiul Roman? Ce este o legătură covalentă? E mai degrabă adevărat că lucrurile pe care ni le amintim sunt acelea care au cel mai mult sens pentru noi și care sunt cele mai legate de interesele și vocațiile noastre (…)
E nevoie de o schimbare reală de paradigmă pentru a depăși modelul tradițional de școlarizare forțată și a admite că există multe alte metode, mai autentice și mai senine de a fi educate. Unele dintre acestea nu arată deloc a școală oficială.
Din fericire pentru familii astăzi există foarte multe alternative la școala convențională și ele sunt mai accesibile ca niciodată. Mulți antreprenori în educație construiesc astfel de alternative care concurează status quo educațional.
A trece de la o educație de sus în jos către modele educaționale descentralizate, care se desfășoară în jurul celui care învață conduce la o învățare mai profundă și la un control de sine legate de interesele și scopurile individului.
Acest tip de învățătură nu se poate pierde deoarece se obține prin libertate, nu prin forță.
Autor: Kerry McDonald
Sursa: https://contramundum.ro/2023/08/16/solutia-la-problema-educatiei-nu-este-mai-multa-scoala/