Poporul român, sleit de hoția în formă continuată a șmenarilor de la vârful țării, a fost orbit, într-o bună zi, de aura unei femei superbe. „Justiția” – s-a recomandat ea!
Apoi, nici mai mult nici mai puțin, i-a explicat respectivului popor, cu buze presurizate, de airbag, că a pogorât peste el să-l salveze, să-l regenereze, să-i redea vigoarea, să-l fericească. Așa că i-a cerut în schimb, cu glas autoritar și priviri interpretabile, supunere și tot concursul său.
„Se acordă” – a venit, pe nerăsuflate, răspunsul.
De gen masculin fiind, poporul român a luat promisiunea de fericire în singura formă ce-i mai fusese la îndemână până atunci, cu nevasta sau cu ibovnica. Așa că s-a dus degrabă să facă un duș și să tragă o dușcă.
Nu mică i-a fost mirarea când, la întoarcere, năvalnic să-și ridice lozul câștigător, a regăsit-o pe preafrumoasă în bucătărie, cu mânecile sumese și, cu un satâr, satir – izând.
Ca-n mitologia greacă, de care el, poporul, nu prea știa, dar asta n-avea cum să blocheze repetițiile istoriei, divinei îi cam crescuse păr peste tot, inclusiv pe limbă, iar tocurile pantofilor, din cui, deveniseră copite.
Ce tranșa dânsa, acolo, cu satârul? Pai … capete de politicieni. Dar nu după vinovăție ci după antipatie. Adică, într-un mod în care oricui i s-ar fi putut întâmpla asta, dacă, ferească Sfântul, doamnei i s-ar fi pus pata pe el!
La așa țintar, la atâta risipă de aleatoriu, vigoarea speranței bietului popor se prăbuși instantaneu. Se dușase zadarnic!
***
Justiția nu trebuie să fie o femeie frumoasă. Chiar e contraindicat. Deturnează atenția spre frivolități și, la final, produce, inevitabil, decepții.
Justiția nu trebuie să aibă sex. Ci doar integritate și măsură. De ce? Ca să nu poată fi nici batjocorită, nici compromisă.
***
Ceea ce reprezintă azi justiția, în România, la nivelul ei de vârf (mă refer la DNA, CSM, Parchetul General, Inspecția Judiciară), seamănă mai degrabă cu menajeria unei fabule orwelliene decât cu un corp de elită având în grija sa legea și dreptatea.
Laura Kovesi este, iremediabil, compromisă. Compromisă de partizanatele ei, de teza de doctorat, de faptul că s-a descotorosit de profesioniști ca să îi oblojească pe derbedei și de multe, multe alte păcate repertoriabile. Cum ar fi patronarea înscenării de dosare, semnarea de protocoale scandaloase cu SRI, debitarea pe bandă rulantă de minciuni rizibile etc.
Procurorul General, la rândul lui, devine tot mai mult, cu fiecare declarație publică, etalonul yesmanismului răsturnat, antigravitațional, de scuipat în sus și de prosternat în jos. Domnia sa, care ar trebui să fie șeful de fapt al doamnei Kovesi, o slugărește pe aceasta cu o onctuozitate de grețoșenia unturii de pește. În schimb, se rățoiește tuberculos, prin batistă, la Ministrul Justiției, cel căruia, legal, ar trebui să i se subordoneze. Prostituție totală, cu matroană, macrou și condicuță.
Nu mai continui și cu celelalte instituții decepționante, tenebroase, ale așa zisei noastre justiții independente. Pentru că, de undeva, din masa adevăraților slujitori ai acesteia, mai răzbate până la noi și câte o rază de lumină, adică de speranță. Prefer să-i dedic ei, acestei raze, finalul meu de articol.
Doamnei judecător Dana Gârbovan, președinta UNJR, i s-a propus de către premierul Grindeanu postul de Ministru al Justiției. Nu-l suspectez pe premier de intenții murdare, dar inițiativa lui se putea transforma într-o mare capcană. Din fericire, doamna Gîrbovan a refuzat. Vreau să o felicit pentru această decizie.
Astfel de persoane, precum doamnele Dana Gârbovan și Gabriela Baltag, sunt rare, prețioase și trebuie să rămână în breaslă, ca anticorpi, dacă vor să însănătoșească cu adevărat justiția română. Orice părăsire a breslei, pentru ascensiuni administrative interpretabile, le-ar compromite. Chiar dacă nimic compromițător n-ar exista, cu adevărat, acolo.
***
A nu se înțelege, din introducerea cu femeia superbă devenită satir, că am avut-o în vedere pe doamna Laura Kovesi. Nicidecum! M-am referit la himera luptei împotriva corupției și la cum, aceasta, l-a amăgit o vreme pe bietul popor român că și-ar putea redobândi bărbăția de altădată.
Morala este că, oricât de frumoasă ar părea o femeie, dacă atunci când îi îndepărtezi desuurile dai peste furuncule și șancre, ia-o la sănătoasa. Sau recomand-o, frățioare, dușmanilor tăi.
Sursa: Contele de Saint Germain