Cum nu reușesc să adorm, pentru că am dormit ieri după-masă dar mai cu seamă pentru că mă chinuie fel de fel de amintiri pe care nu am reușit să le închid cu cheia în sertar, și zburdă care încotro, am decis să-mi fac o autodiversiune și să postez ceva despre politică, temă predilectă pentru somnambuli cu amintiri personale amare.
Subiectul este “Roexit”, adică România să iasă din UE, susținută de niște voci politice pretinse naționaliste și suveraniste, dar fără creier. Argumentul pe scurt ar fi că UE ne-a transformat într-o colonie și într-o piață de desfacere fără economie proprie, și nesuverană. Acest fapt este corect, dar un Roexit ar fi catastrofal exact din motivul enunțat mai sus: nu suntem în stare să ne susținem singuri, pentru că practic România nu mai are nimic în proprietate, totul este fie vândut, fie concesionat, fie distrus, și mai suntem și îndatorați pentru următorii 100 de ani! Și atunci din ce trăim? Din lozinci?
Brexitul nu poate fi un exemplu pentru noi, pentru că acolo a fost o construcție complexă a Marii Britani împreună cu America care a susținut-o. În plus, situația lor economică permitea acest lucru, indiferent de anumite costuri.
Politica românească de post-aderare a fost o catastrofă care efectiv ne-a ruinat. Nu am reușit să negociem absolut nimic în favoarea țării și am intrat în cel mai adânc rahat. Și acum unii își pun problema de cum să ieșim? Când rahatul este până la gât, nu ai cum să mai ieși din el.
Sigur, am putea să începem să negociem mai agresiv în favoarea României, numai că nu avem oamenii de stat care să facă acest lucru. Avem papițoi de tipul lui Johannis sau Rareș Bogdan, sau retardați ca Ciucă, cu care nu se poate începe nimic. Mai mult, cu care chiar se termină tot…!
Similare sunt problemele și în NATO, unde riscul obedienței conducătorilor noștri ne poate băga într-un război străin și nedorit.
Nimic, dar absolut nimic nu am învățat de la Ceaușescu! Măcar chestia aia cu independența și neamestecul în trebili interne să ne fi dat de gândit…! Nu, noi am intrat ca boii cu capul în zid…!
De fapt am fost trădați la cel mai ordinar mod cu putință…! Daaarrr… am fost și complici la această trădare!
Tot ce am scris nu este nici original, nici nou sau necunoscut. Este pur și simplu un exercițiu personal împotriva demonilor mei de Crăciun.
El Comandante.
Autor: Jean Maurer