Se pare că Călin Georgescu s-a retras din viața publică, din politică. Mi se pare corect. Nu are dreptul să-și sacrifice familia pentru un ideal care nu este susținut decât de o mână de entuziaști. Românii încă nu sunt pregătiți pentru Suveranism, iar să “mori” pentru o majoritate indolentă, mi se pare o prostie. De altfel, Românii nu au cultul martirilor lor. Suntem un popor mult prea Zen, care fuge de suferințe psihice cauzate de nedreptăți sociale, găsind refugiu într-o caterincă excesivă și haz de necaz. Cu un mititel, o bere și un râgâit se poate trece peste orice amărăciune!
Cică se cheamă “spirit de conservare” și în el rezidă puterea de supraviețuire al nației noastre. Eu cred mai curând că este ca un fel de blestem care ne va distruge în final.
Dacă cu micul, berea și râgâitul, încă nu am reușit să ne stabilizăm emoțional, apelăm la ajutorul lui Dumnezeu, care ne iubește și nu ne va lăsa să pierim.
Posibil, probabil, nu știu ce să zic, numai că am văzut multe civilizații și popoare strălucitoare care au dispărut cu toate rugăciunile adresate Zeilor.
Să nu îmi spuneți că Zeii nu erau cei potriviți…!
Rămân la convingerea marxistă că omul poate și trebuie să-și ia destinul în propriile mâini, ca nație vorbesc, și că trebuie măcar să încerce să-și scrie propria istorie.
Dar probabil că Suveranismul nu este încă destul de copt în România, sau mai știi, a fost concesionat la străini…!
El Comandante.
Autor: Jean Maurer