În 1990 Mihail Gorbaciov primea premiul Nobel pentru Pace.
Reformele acestui conducător au dus la destrămarea URSS și la căderea Blocului Estic.
America a considerat că Razboiul Rece a luat sfârșit prin înfrângerea URSS. Mai mult, a interpretat împreună cu tot Occidentul că noile țări ieșite de sub hegemonia sovietică sunt pradă de razboi și au dus o politică de anexare economică și militară (NATO) fără limite.
Atât de fără limite încât a ajuns în Ucraina la granița cu Rusia, care între timp s-a regrupat sub Putin, și avea niște intrese bine definite în țările vecine. Interesele ei au fost exprimate articulat cu diferite ocazii, însă America și Occidentul European au ignorat total aceste interese.
De aici războiul din Ucraina, care nu se va termina decât când aceste interese vor fi subiect de negociere între părțile implicate. Altfel, escaladarea conflictului va duce inevitabil la un WW3, pentru că Rusia nu poate să capituleze, altfel ar însemna o a doua destrămare.
Poate involuntar, Gorbaciov care nu a pus nimic în locul dictaturii sovietice, și al relațiilor interstatale cu și în Blocul ex-sovietic, a generat premisele unui nou război mondial, fără a câștiga nici măcar o democrație reală pentru statele respective. Ba din contră, a câștigat o nouă formă de colonizare a acestor state fără viziune și voință politică pe termen mediu și lung.
S-au cam grăbit ăștia cu Premiul Nobel…!
Teoretic, America și Occidentul European ar trebui să facă un pas înapoi și să depășească orgoliile politice ale unor conducători expirați, și să se așeze la masa negocierilor…, dacă se poate sau se mai poate, altfel boum…!
El Comandante.
Autor: Jean Maurer