S-a deschis oficial sezonul de vânătoare: în România la urși, iar în America la Președinți!
Ambele două animale atacă omul și sunt deosebit de periculoase atunci când sunt flămânde, în special Președinții.
Ursul este omnivor, Președinții mănâncă cu predilecție rahat.
Habitatul lor natural este pădurea pentru urși, și Casa Albă, un fel de Cotroceni, pentru Președinți. Dacă nu mai au habitatul natural unde să se hrănească, ursul caută prin tomberoanele orașelor, iar Președinții caută direct la alegători.
Când se simt în pericol atacă. Președinții nu sunt niciodată în pericol, dar se consideră permanent în pericol, ceea ce îi determină să fie agresivi. Urșii sunt însă în pericol permanent, dar atacă sporadic numai când cred că nu mai au scăpare. Președinții au întotdeauna scăpare și tot atacă.
Ambele animale fură: ursul fură resturi, Președinții fură bogățiile poporului. Unul le mănâncă și le dă familiei, altul le tranzacționează tot pentru familie, familia de partid.
Este mult mai ușor să împuști un urs, pentru că ursul nu are pușcă să riposteze. Președintele nu are pușcă personală, dar au securiștii care îl păzesc atât de multe puști, cât să începi un război. De altfel asta și fac tot timpul: încep războaie! Când un război se termină prost, încep unul nou în speranța că se va termina cu bine. Președinții care nu pot începe singuri un război se asociază cu cei care pot, și se numește Alianță Defensivă NATO.
În concluzie, dacă le pui de mâncare la urși, scapi de pericol! La Președinți nu ai ce să le pui ca să scapi de ei, decât un tort cu TNT și ceas cu cuc sau cireașă cu fir. A luat cireașa, face boouumm…!
La acest tip de vânătoare eu țin cu ursul…, fiind și pe cale de dispariție, pe când Președinții se înmulțesc ca bacteriile, în special cei dăunători, și nu țin cu ei, decât cu mici excepții.
El Comandante.
Autor: Jean Maurer