Am ajuns la concluzia că diferenţa dintre popoare nu este dată de densitatea de deştepţi, ci de cea de proşti, pe suta de mii de locuitori pentru deştepţi, și de zece (atât 10) pentru proști. În plus, și proştii sunt pe diferite categorii: doar proşti, foarte proşti, și mai proşti d’atât nu se poate. La deştepţi este cam la fel cu excepţia că “nu se poate” se înlocuiește cu “ba se poate”.
Prima întrebare care se pune este dacă proştii lor sunt mai proşti decât proştii noştri? Aici părerile sunt împărțite, naționaliștii zic că da, globaliștii zic că nu…! Eu zic că totul trebuie corelat și cu hărnicia…! Proştii lor sunt sigur mai harnici decât ai noştri…, deci avantaj noi, pentru căcând prostul este harnic, începe dezastrul. Și cu toate astea, ei (Occidentul) este mult mai avansat decât noi! Aici intră în joc deştepţii, care într-o măsură mai mare se află în funcţii de conducere, la ei, cel puţin până acum. Acum însă nu mai este aşa, importând modelul nostru tradiţional, unde au fost numai tâmpiţi la conducere. Avantaj noi, pentru continuitate și perseverenţă..!
Că Occidentul s-a dezvoltat datorită colonialismului practicat, nu face decât să ne încurce în judecată…!
Această dizertaţie sociologică însă, rămâne sterilă dacă nu mai introducem încă un parametru: caracterul, popular numit și golănie.
Astfel, atât tâmpiţii cât și inteligenţii pot fi oneşti sau golani…! La ei, golănia este ilegală și se cam pedepsește, la noi golănia este premiză de promovare, deci avantaj ei.
Cu toate acestea, în percepţia Occidentului, golănia, respectiv corupția, sunt factori pozitivi de evoluţie socială, evident pentru ei și nu pentru noi, pentru că într-un stat corupt lucrurile se rezolvă mai repede și mai uşor decât în unul mai de drept. Avantaj ei, cu paraîndărăt la noi!
Prof. Dr. în sociologie aplicată, dl. Băsescu, spunea, citez: “când este linişte se fură mai mult decât atunci când este agitaţie socială…!” , drept pentru care a devenit Preşedinte agitator…, și tot s-a furat în draci!
Se pare însă că totuşi are dreptate, pentru că “supt” Johannis s-a furat chiar apoteotic. Avantaj ei…!
Dar de fapt unde vreau eu să ajung cu toate astea?
Cinstit să fiu, în Thailanda pe plajă, cu un coktail în mână, și adulat de tradiţia locală…, dacă pricepeţi ce vreau să spun, că de rest mi se cam rupe, ca și multora dintre voi…!
Ce ziceţi…, not bad at all, nu?
El Comandante.
Autor: Jean Maurer