Cresterea exploziva a numarului de jafuri armate – fenomen cvasinexistent in Romania anilor ’90 – coincide cu deteriorarea starii economiei nationale. Nu avem de-aface cu o coincidenta, ci cu un comportament tipic vremurilor de acest tip.In primul rind este vorba de saracie. Rareori un adolescent apartinind clasei de mijloc ia un revolver, isi pune o cagula pe fata si intra intr-un magazin de bijuterii sau in sediul unei banci pentru un jaf. Imensa majoritate a celor care comit asemenea fapte provin din mediile cele mai sarace.
Au un grad de educatie scazut iar sansa de a trai decent din munca cinstita este foarte mica.
In al doilea rind – legat de cele de mai sus – este vorba si de educatie. Scoala medie de cartier din zilele noastre nu mai seamana deloc cu aceea a primilor ani postdecembristi.
Este un mediu tot mai deteriorat, caracterizat prin violenta verbala si fizica iar corpul profesoral este total depasit de situatie. Analfabetismul real se extinde – avem absolventi de scoala medie sau chiar de liceu care nu vorbesc/scriu bine romaneste – iar pentru un copil lipsit de venituri sansa accesului la studii superioare este dramatic redusa.
In al treilea rind este vorba de un vast sistem de mentalitati. In 1945 tara noastra avea cel mai mare procentaj de populatie rurala din Europa, peste 80 la suta.
Anii industrializarii comuniste – ’50-’70 – sunt cei care au “transferat” la oras extrem de rapid milioane de romani, transformind o taranime oricum saraca intr-un proletariat urban nefericit si la fel de lipsit de venituri.
Exista un stres comportamental – indelung studiat in SUA, de exemplu – al celei de-a doua generatii nascute la oras. Daca prima generatie mai pastreaza ceva din setul de cutume si tabu-uri caracteristice mediului rural si care ii modeleaza comportamentul, cea de-a doua generatie isi pierde acest set de valori, fara sa fie capabila sa si le insuseasca pe cele urbane.
A doua generatie ii reprezinta pe cei dezradacinati, pe cei debusolati din punct de vedere moral si axiologic. Din rindurile lor se racoleaza, de cele mai multe ori, membrii bandelor de cartier, dintre care unii ajung si la crima.
Acest mod de comportament reprezinta raspunsul burtal al celui respins, al celui refuzat, fata de reprezentantii unui mediu socotit ostil. Deteriorarea economiei inseamna si deteriorarea sistemului legal de aparare.
Imaginile cu politistul care doarme in automobilul de serviciu pentru ca nu mai are bani de chirie nu sunt in masura sa-i descurajeze pe cei care pipaie patul unui revolver sau minerul unui cutit si planuiesc o infractiune, ba dimpotriva.
Aproape zilnic auzim la buletinele de stiri ca politistii nu mai au bani pentru chirii, ca-i transporta pe infractori cu tramvaiul sau ca pleaca in misune cu bicicleta, pentru ca nu au fonduri suficiente pentru benzina.
O asemenea politie nu este una capabila sa faca fata unei infractionalitati in crestere. S-a deteriorat si mediul familial – un procent tot mai mare de copii de virsta scolara provin din familii monoparentale. Procentul creste semnificativ cind analizam evolutiile din cadrul minoritatii rrome.
Iar sistemul “imunitar” social – scoala, institutii de asistenta sociala, grupari ale societatii civile – nu sunt capabile sa suplineasca, eventual, prin activitati sustinute si profesioniste, absenta unui mediu familial normal.
Orice psiholog stie ca pe un asemenea fond, sansele ca un copil turbulent de astazi sa devina un infractor periculos in urmatorii ani cresc exponential. Au fost state sarace – cum ar fi Sri Lanka – care au investit insa mult in sistemul de educatie.
Altele – cum ar fi Brazilia – nu au facut-o. In Sri Lanka avem o criminalitate relativ redusa, in vreme ce politia si/sau gruparile paramilitare au dus un adevarat razboi prin “favelele” braziliene cu bandele inarmate de copii minori, copii care invatau sa minuiasca un AKM sau un 9 mm inainte sa invete sa scrie sau sa citeasca.
Si din acest punct de vedere incepem sa platim pretul unei nepasari pe alocuri de-a dreptul criminale in ultimele doua decenii. Acest cocktail coroziv care incepe sa iasa la suprafata – inclusiv prin expresia sa senzationalista de jaf cu mina armata – este doar virful aisbergului.
Anii care vor urma se vor dovedi, din pacate, mult mai turbulenti si din acest punct de vedere decit cei precedenti. Asta atita vreme cit starea economica a unui procent important din populatie se va deteriora, sistemul de educatie va continua sa se prabuseasca iar fortele de ordine nu vor primi resurse suficiente pentru a preveni/dezamorsa bomba infractionala care ticaie sub Romania.
Nu in ultimul rind, nu trebuie sa-i uitam pe cei care sunt expulzati din varii tari occidentale si unde nu au plantat flori in timpul in care au stat pe-acolo. Dimpotriva, unii au avut “sansa” de a se integra in medii infractionale profesioniste si au mai invatat cite una-alta.
Iar acum aplica ceea ce au invatat aici, in Romania, respinsi de un Occident care are oricum suficiente probleme. Si numarul acestor “trimisi acasa” va creste in anii care vin.
Eugen Ovidiu Chirovici
sursa: bloombiz