Și mi-am pus la punct un laborator în dormitor. Acolo am început să învăț despre știință și natură. Atunci am realizat că Universul este guvernat de legi și că ființa umană, ca și întreaga societate, nu este exceptată de la aceste legi.
Apoi a venit marea prăbușire a pieței din 1929, care a dus la ceea ce noi acum numim „Marea Depresiune”. Mi-a venit greu să înțeleg de ce milioane de oameni erau șomeri, fără case, muritori de foame, în timp ce toate fabricile stăteau goale, resursele erau aceleași. Atunci am realizat că regulile jocului economic erau invalide în întregime.
La scurt timp apoi a început Al Doilea Război Mondial în care națiunile, pe rând, s-au distrus reciproc și sistematic. Mai târziu am calculat că toate distrugerile și acele resurse irosite cheltuite în acel război ar fi putut cu ușurință să asigure toate nevoile de bază ale oamenilor de pe întreaga planetă.
De atunci am privit umanitatea cum își pregătește scena pentru propria extincție. Am văzut cum prețioase resurse limitate sunt irosite și distruse în mod continuu în numele profitului și al pieței libere. Am privit cum valorile sociale sunt reduse la o artificialitate de bază a materialismului și a consumului irațional și am văzut cum puterile monetare controlează structura politică a societăților despre care se presupune că sunt libere.
Acum am 94 de ani și mă tem că starea mea de spirit este aceeași cu cea pe care o aveam în urmă cu 75 de ani.
Mizeria asta trebuie să dispară!”
sursa: anonimus.ro