Două chestiuni importante frământă actuala guvernare:
– introducerea consilierilor în egalitatea de gen în întreprinderile de stat și private;
– impozitarea lumânărilor și a acatistelor din biserici.
Prima măsură, tipic sexomarxistă, aduce o obligație absurdă, ca firmele să purceadă la angajarea unor mihaelemiroiu sau remușicernea, o intruziune directă a sorosismului în economie, în chestiunile interne ale unor firme. Mai urmează ca CNCD-ul să supravegheze, prin angajații instruiți, mall-urile și Centrul Vechi, alături de poliție, ca nu cumva minoritățile să sufere vreun afront în spațiul public. Apoi, un Barnevernet pentru familii va intra în firesc.
Precizez că orice litigiu se poate rezolva prin justiție, nu e nevoie de o parazitare a schemei de personal cu un/o atârnător/atârnătoare, angajat doar ca să impună un program strict ideologic.
Țuțurelul de la Finanțe nu e la prima abatere, dorința lui de a dijmui cutia milei este recurentă.
Prin astfel de idei și personaje, PSD-ul își recâștigă locul pe care USR-ul (în cvasi-întregul său) și PNL-ul (prin câteva elemente la vârf) îl uzurpau, acela de partid neomarxist. Și ne arată, o dată în plus, câtă nevoie are România de o reprezentare parlamentară a unui conservatorism real, nu o fantoșă care face cu ochiul la popor, iar pe de altă parte cântă în sotto voce serenade de amor corporatocrației ‘Soros’, care le controlează prin Statul Paralel și presa acoperită.
Autor: Iulian Capsali
Sursa: Iulian Capsali