Pe 2 iulie a fost ziua în care Biserica l-a proslăvit pe unul dintre cei mai mari voievozi din istoria românilor, credinciosul Domn Ștefan cel Mare și Sfânt.
Am revăzut filmul făcut în 1975, cu Gheorghe Cozorici în rolul Sfântului Voievod.
Aproape nimic despre marea credință a lui Ștefan, nimic despre stilul care i-a purtat numele în timp prin zecile de biserici și mănăstiri ridicate, despre relația cu duhovnicul său, Sf. Daniil Sihastru, despre faptul că luptătorii săi nu plecau la luptă nespovediți și neîmpărtășiți.
Ștefan cel Mare, în viziunea care s-a impus și reverberează și astăzi în mentalul multora, era o figură complet secularizată, pentru care ortodoxia avea un rol cultural, nu ființial.
Sigur, bine că există și acest film, că în ultimii 33 de ani Istoria României a fost mânjită cu Boia, ne-am destructurat-o pe calapod globalist, filmele despre momentele istorice importante sunt cvasi inexistente. NU SE MAI STUDIAZĂ Istoria Românilor în licee, nu mai există un manual cu o astfel de tematică astăzi, în schimb există manual de Istoria Evreilor. Asta spune tot despre desfrânarea antinațională care a făcut din România o antrepriză globalistă.
Și îmi aduc brusc aminte că, în anul 2018, abjecția securist-globalistă care conduce și astăzi Academia SRI, rectorul Adrian Ivan, a dat de înțeles că sărbătorirea modestă a Centenarului Marii Uniri ar fi fost programată la nivel de stat, astfel încât să nu trezească prea multe energii naționaliste.
Doar în perioada bolșevizării României a mai fost dusă o acțiune programatică de distrugere a sentimentului național, când popoarele erau pregătite pentru masificarea comunistă.
Recuperarea naționalismului din anii 60-80, începută de Dej și desăvârșită de Ceaușescu, a fost una propagandistică și pusă în slujba Partidului și cultului conducătorului iubit. Sigur, bine că a existat. Acum, când suveranitatea statului este distrusă sistematic, privim cu nostalgie la faptul că patriotismul național era politică de stat. A avut însă neajunsul că a decuplat momentele de istorie națională de Biserică.
Ortodoxia puternică a acestui neam zămislit creștin și a marilor Voievozi, care ne-a făcut să răzbim în istorie în mod inexplicabil, miraculos, era prezentată muzeal, trecută într-o zonă periferică a culturii. Or, eroismul românilor a fost forjat în flacăra credinței în Hristos cel pătimitor și Viu.
Revenind, singura instituție care mai face astăzi, după puteri, educație istorică și patriotică este Biserica Ortodoxă Română, prin câteva centre monahale (de remarcat mănăstirea Putna sub stăreția Avvei Melchisedec) și preoți cu suflet.
Școala și Armata (eu am învățat cântecele patriotice bătând pas de defilare) au abandonat total această misiune.
Suntem sub presiunea pseudo-elitelor globaliste demente și a trădătorilor locali din servicii și politică (pe care o controlează, ca și presa), de zeci de ani. Nu mai vorbesc din punct de vedere cultural, toată pletora dilematică care se închină comandamentelor progresiste trasate la Davos. Toți, securiștii și presa obedientă, intelighenția globalistă, chiar spoită creștin, tratează patriotismul național românesc ca putinism și rusofilie. Exact asta se face și în epicentrul globalist mondial, SUA – cazul Trump.
Astăzi a fost demisia lui Hellvig. Este pregătit pentru alegeri cel care a condus SRI în ultimii ani, un produs globalist, fost director de programe al Fundației Soros pentru o societate deschisă.
Toată manipularea #rezist de ani de zile, sărbătorirea rahitică a Mării Uniri din motivele arătate deja; toată lucrarea împotriva firavei direcții suveraniste a PSD – care a culminat cu mitingul din 10 august și încarcerarea lui Dragnea; toată energia infernală dezlănțuită împotriva BOR după carnagiul (care ridică prea multe semne de întrebare) din Colectiv și care a dus la „guvernul meu” al lui Johannis, s-au întâmplat sub directoratul SRI al lui Hellvig.
De mulți ani de zile românii nu au mai avut puterea de a pune un președinte iubitor de neam. Nici pentru alegerile din anul viitor nu există un candidat puternic care să poată coagula o direcție suveranistă.
Pare că nu vom putea ieși din blestemul de a alege iar între ciumă și holeră.
Ștefan cel Mare și Sfânt este periculos astăzi inclusiv pentru trupele de experți care fac lobby pentru ca Unirea cu Basarabia să fie făcută „în cadrul UE”, adică să rămânem pe veci două state românești în care Moldova lui Ștefan să fie împărțită.
„Ştefane, Măria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn o dată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară –
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!”
Strigătul din finalul Doinei lui Eminescu este mai valabil astăzi decât atunci când a fost scris.
Autor: Iulian Capsali