Pe mulți intelectuali creștini care idolatrizează Occidentul mai mult decât pe Hristos, pe anumiți clerici și chiar pe câțiva ierarhi ecumeniști, întocmai ca și pe atei, Sfânta Lumină ce se va pogorî curând, sperăm, pe Sfântul Mormânt din Ierusalim, îi arde mai rău decât lasă să se vadă.
Dacă ar putea să o alunge, să o anuleze, ar face asta întocmai ca Marele Inchizitor din parabola lui Dostoievski din capodopera Frații Karamazov, care-L arde pe Hristos pe rug întrucât nu-i rezolvă politicile religioase, i le deranjează.
“Ai uitat, se vede, că omul preferă liniştea şi chiar moartea libertăţii de a alege între bine şi rău!” îi spune Marele Inchizitor lui Hristos. Și conchide – “Fiindcă, nu există nimic mai ademenitor pentru el decât libertatea conştiinţei, dar în acelaşi timp nu există ceva mai cumplit.”
Era cu mult mai bine, susţine Marele Inchizitor, dacă Hristos ar fi dat oamenilor siguranţă, iar nu libertate.
Vă este cunoscută ideea care ne-a oprit să ne rugăm în biserici, inclusiv de Învierea Domnului, nu? Care ne cerea chiar să fie dat Trupul și Sângele Mântuitorului cu lingurițe de unică folosință, iar Sfântul Potir să fie sterilizat.
Dintr-o dată, Hristos era nesigur pentru noi. Sigură era doar Știința (cu majusculă).
Lumina necreată, ca minune ce se întâmplă de Paști, intră în lume așa cum Hristos a intrat în Iad. Asta și ne reamintește.
Sparge inimile împietrite în întuneric. Luminează viețile celor care au credință, dar îi enervează cumplit pe cei care-L transformă pe Hristos în șeful ideologiei lor “euro-atlantice”, pe căldicei, pe cei care doresc o unire creștină dictată și pe cei care Îl dușmănesc pe Dumnezeu și Îl neagă.
Sfânta Lumină îl deranjează pe diavol. Ar vrea fie să o oprească, fie să o condiționeze la o dată pe care o dorește el (ceea ce este imposibil), iar dacă nu poate, o calomniază, o denigrează (vine la o dată învechită, “rusească”), o discreditează metodic. În final, pentru unii, este doar o escrocherie, ceva cu fosfor, un iluzionism anual necesar întreținerii “credinței maselor”.
Aserțiune infirmată de miile de pelerini ce se joacă cu ea prin bărbi în acele câteva zeci de secunde – până când devine foc material – cu chipurile transfigurate de bucurie, care strigă “HRISTOS A ÎNVIAT!”
Noi să o primim cu nădejde multă și cu pace.
Autor: Iulian Capsali