Pe scurt, la Washington am asistat la un protest deturnat de infiltrați într-o zonă de violență, ca să poată fi marginalizată orice mișcare de protest națională.
Ce caută în stradă, de fapt, republicanii americani? Ei vor ceva total anormal pentru sistemul de referință progresist: o renumărare a voturilor și un audit pe semnături, refuzat deja de justiție în statele cheie.
Au ieșit în stradă pentru apărarea democrației, denunțând fraudele dintr-un proces electoral viciat masiv. Or, sirenele infatigabile cu glas de târfe care dau târcoale corabiei lumii vor să facă din ceva intolerabil în Patria Părinților Fondatori, un accesoriu firesc al Marii Resetări.
Să te revolți împotriva ticăloșiei și furtului alegerilor este echivalent cu un atac la adresa stabilității statului, ba chiar a… democrației.
Doctrina Soceng (Orwell – 1984) este pusă în practică la televizor, în direct: “Ignoranța este putere, războiul este pace, libertatea este sclavie”. Aș adăuga “manipularea este adevăr”.
Am văzut prea multe la viața mea, de la revolta din ’89 deturnată în lovitură de stat CU PREȚUL A O MIE DE MORȚI, DUPĂ ASASINAREA LUI CEAUȘESCU, atunci când puterea a fost preluată de elementele KGB-iste (Iliescu, gen. Militaru, ideologul Brucan șamd); apoi am fost pe stradă în 13 iunie 1990, când protestele ce au urmat unei aparent inutile violențe extreme împotriva unor protestatari pașnici ce stăteau în corturi, proteste deturnate de Securitate prin unelte de tipul gen. Diamandescu, cel care și-a pus oamenii în civil să dea foc la autobuzele MAI din Piața Universității (patrioți din servicii ne-au pus înregistrarea cu ordinul dat de acesta la dispoziție, există și azi, poate fi auzită). Am văzut cu ochii mei în sediul MAI din str. Eforie foc la etajele superioare, unde era imposibil cuiva să ajungă, și câțiva tineri împușcați de lunetiști, pe stradă, direct în cap, aleatoriu, ca să întețească haosul și ura.
A urmat a doua zi Mineriada și România a devenit, grație securiștilor care au preluat controlul politic din mers, un bantustan pus la dispoziția corporațiilor, o țară dezindustrializată rapid, căreia i-au dispărut fabrici, flotă, cultură, școală, unde s-au ras păduri și s-a vândut pământul arabil. Suntem țara unde un securist notoriu ca Băsescu a stat președinte un deceniu, adulat de “elitele” neoliberale “creștine”, care, în ceea ce-l privește, nu mai aveau dileme.
Inventând personaje grotești, staliniste, ca Kovesi și ca Coldea, Petrov a pus țara la dispoziția globalismului corporatist prin brațul armat al Deep State-ului american, cel care a distrus acum democrația americană, după ce și-a făcut mâna în colonii.
Nu miră pe nimeni că turnătorul patologic spune acum despre Trump că este “un om politic mărunt, bolnav de egoism şi putere şi care se pune pe el deasupra intereselor ţării lui.”(sic!)
Am văzut apoi “revoluțiile portocalii” realizate de Deep State plus Facebook/Twitter din Africa de N, Orientul Mijlociu, Ucraina cu Maidanul aferent șamd. Deci sunt “vaccinat” la diversiuni, imunizat după trei decenii de haos mondial și războaie pornite după detonarea controlată a Turnurilor Gemene, a unui avion care a lovit Pentagonul din care nu s-a găsit nicio bucățică și nu a fost văzut de nimeni, sau a “probelor clare” ale armelor nucleare din Irak, aduse la ONU, într-o eprubetă, de gen. Powell.
Atunci, în 2003, cretinul congenital George Bush jr, cel care se arată azi dezgustat de asaltul (coordonat de serviciile globaliste) asupra Capitoliului, afirma: ”Informaţiile serviciilor secrete nu lasă nici o urmă de îndoială în legătură cu existenţa unor arme dintre cele mai periculoase, care se află în posesia lui Saddam, care aici au fost create şi tot aici sunt ascunse.” Evident, armele nucleare, justificarea distrugerii unei țări și apoi a unei unei întregi regiuni, nu au fost găsite niciodată.
Odată cu Donald Trump, am asistat cu toții la cântecul de lebădă al “Americii profunde”, al naționalismului american și al antiglobalismului mondial, care va subzista în lupte de gherilă, nicidecum instituțional.
Corporatocrația a băgat sabia, dând lovitura de grație finală în Capitoliu, după ce “taurul” democrației populare a fost hărțuit și împuns, dus la agonie mai ales după cele mai delirante alegeri din istoria SUA, când Trump, cel mai votat (real) președinte din istoria țării, a fost devansat în câteva state cheie de un tataie ridicol, a cărei incontinență senilă e prezentată ca un epitom al progresului democrației americane.
Globaliștii nu au nevoie de președinți, ci de politicieni gonflabili, care, odată înțepați cu un ac de seringă, devin un mic morman de plastic flasc.
Nu uităm nici hărțuirea lui Trump din primele momente după preluarea mandatului de către același Deep State – în care intră și presa globalistă, un imens aparat de propagandă de tip bolșevic – prin diversiunea “Russia Collusion” regizată de FBI și CIA, ce a durat aproape tot mandatul președintelui, dar care a reușit să-l îndepărteze de la Casa Albă pe gen. Michael Fynn, un patriot, consilierul său pe apărare (cu rang de ministru în tipul european de referință guvernamentală), ce se pregătea să facă o reformă a serviciilor secrete.
Nu uităm nici hărțuirea, pe toată durata mandatului, în stradă, prin organizațiile Soros: #resist, Antifa și, în ultimul an, BLM, care au adus haosul în marile centre urbane. Nici aversiunea țâșnită permanent din ecrane a “vedetelor” din show-biz sau a mediului academic de extremă stângă (corect politic), emanație a Școlii de la Frankfurt.
Trump a luptat cu un Sistem colosal, pus la punct de decenii, care i-a măcinat, zi de zi, inițiativele.
Cert este că “tiranul” de Trump, cel ridiculizat de presa mogulilor mondiali, NU A ÎNCEPUT NICIUN RĂZBOI ÎN LUME, fiind probabil un caz unic în istoria postbelică a SUA. Mai mult, a stopat conflicte și a încercat să retragă armata din zonele cu conflicte ce trenau de decenii.
În plus, a reușit să insufle aer proaspăt într-un colos mondial muribund economic. Totul până la intervenția “salvatoare” (pentru corporatocrație) a virusului venit din China, clocit în laboratoarele în care este implicat Bill Gates.
Nu în ultimul rând, Trump s-a lovit de ostilitatea “cârtițelor” republicane de tipul John McCain, a fost lucrat inclusiv de trădătorii implantați în jur. Pence, ultimul dintre ei, cel care făcea declarații sforăitoare despre familie, creștinism și Cristos, nu are stofă de erou. E doar un politruc de aparat care își păzește cariera, un “mormânt văruit”, frumos pe afară, plin de oase ale ipocriziei pe dinăuntru.
Ce se va întâmpla în perioada post-democratică nu e greu de prevăzut: terorism bio-politic la nivel planetar, Statele Unite în marasm, China ca nouă putere mondială ce va fi referință în abordarea drepturilor cetățenești și model de stabilitate socială, revolte locale, crize economice de o magnitudine fără precedent, războaie pe resurse (inclusiv pe apa potabilă) și, probabil, o ultimă conflagrație.
E nevoie de o tabula rasa, de o extirpare a rămășițelor Vechii Lumi, ca să poată să apară “Noul Mesia” politic.
Cât despre Trump, unul dintre cei mai mari președinți americani, dar și o figură tragică a istoriei, simpla lui existență este un pericol la adresa stabilității Lumii Noi.
Autor: Iulian Capsali