Observ un fenomen foarte interesant în ultimele zile: ăștia care ne-am luptat cu regimul Iliescu încă din ianuarie 1990 (de exemplu eu), alții puțin mai târziu, marea majoritate participanți în Piața Universității, adversarii lui ireductibili de atunci, se comportă decent la moartea lui Ion Iliescu și au cuvinte echilibrate.
În schimb progresiștii/tefeliștii parcă sunt pișcați de curent la 220V, fac ca toți dracii.
Până la urmă asta e definiția extremismului, ei trebuie să se lupte și cu umbrele celor care nu le împărtășesc idealurile fanatic occidentalolatre.
Culmea este că sub președinția lui nea Nelu România a intrat în NATO și UE.
În fine, mai există și categoria doamnelor isterice, dar asta e o categorie specială, nu are legătură cu ideologia ci mai mult cu probleme de natură psiho-somatică.
Astăzi am făcut ce am promis: după slujba praznicului Schimbării la Față, am aprins o lumânare și m-am rugat pentru sufletul lui.
Dumnezeu să-l ierte!
Autor: Iulian Capsali