Au trecut fix cinci ani de când intelectualii făceau apologia MUII în social-politic, iar acum tot ei sunt oripilați de Gheboasa de la Untold.
Păi era lăudată public o #rezistentă care își pusese fetița de vreo 10 ani să țină o pancartă cu “MUIE PSD” iar copiii erau aduși în Piața Victoriei ca să scandeze, asta numai pentru că era cool să fii alături de cei care și-au ales partea bună a istoriei, cei care erau în ton cu directivele din Davos și agenda Soros.
Mizeria devenise instrument de propagandă și educație politică.
Să ne reamintim articolele revoluționarilor neo-șaișoptiști Liiceanu și Tismăneanu, în care fac elogiul #MUII (probabil cele mai abjecte articole post’ 89 secretate din zona elitelor globaliste), și aveți tabloul complet al marasmului pe care îl desenează cu voluptate apologeții Minunatei Lumi Noi și fariseismul acestora.
Tismăneanu: “Sintagma “Muie PSD”, devenita slogan national, este deopotriva rezultatul si catalizatorul acestei desteptari civice. Prin ea, se aude vocea vulgului, adica a acelor oameni care nu mai vor sa dezbata la nesfarsit ce si cum. A trecut momentul ambiguitatilor sofisticate. Revolutiile dau glas asteptarilor vulgului. Sunt, ne place sau nu, vulgare. Estetica lor este una diferita de aceea a vremurilor calme. Vulgaritatea lor este, in adancimi, una de un maxim, superb rafinament. Depinde de noi sa-l pretuim cum se cuvine!”
Liiceanu: “O revoluție bazată pe șapte litere care se-ntind – ca pârjolul, ca apa ieșită din matcă, ca norul de lăcuste – pe toate T-shirt-urile acestei veri, pe autobuze și tramvaie, pe coridoarele școlilor, tatuate pe brațele vânjoase ale băieților din Ferentari, pe pulpele fetelor și pe spatele lor dezgolit, în amfiteatrele universităților, pe banderolele manifestanților, pe uniformele jandarmilor și ale mascaților veniți să-i păzească, pe bâtele lor, pe căștile lor, pe carapacea lor de broască țestoasă. Apoi în grădini și în parcuri și în magazine, pe uniformele agenților de circulație, pe fațadele blocurilor, pe trotuare, în mall-uri, pretutindeni, cuprinzând în cele din urmă „uzinele și ogoarele patriei”. Închei citatul.
Am ajuns aici pentru că toate prostituatele globaliste au instrumentalizat abjecția și au făcut-o mainstream. Asta numai datorită faptului (sau din cauza, depinde de perspectivă) o putere politică încerca timorată o resuveranizare economică și socială.
După ce ați adus vulgaritatea, ca instrument politic globalist, la paroxism iar Johannis călărea situațiunea ca un ficus vopsit verde pe bidiviul corporatist forjat pe substanțe și repeta “PSD” de zeci de ori pe discurs, peste câțiva ani exact același Johannis pune PSD-ul la guvernare și îi desemnează șeful prim-ministru.
Ce miracol s-a întâmplat între timp de au rămas siderați corifeii “muii” (gen Chirilă) rămași captivi în proiect? E simplu: După ce Securitatea Globalistă, la ordin extern, prin presa plină de acoperiți și batalioanele pavloviene #rezist, a demantelat partidul de toate elementele suveraniste și a pus inepți la conducere, PSD a devenit rezonabil. A intrat în rând și și-a regăsit capabilitatea. Tocmai se pregătește, pe modelul PNL, să distrugă ce a mai rămas din capitalul românesc, adică să pună în practică “agenda Davos”, în care clasa de mijloc și întreprinzătorul mic și mijlociu sunt un pericol la adresa globalismului întrucât dețin un element social periculos – libertatea.
Nu extrem de periculos, ca libertatea interioară dată de credință, dar totuși insolvabil în cimentul turnat peste societate de corporatocrație.
Nu este, totuși, o mare ipocrizie ca tocmai voi, “părinții națiunii”, cei care ați tras în baia de nămol toată societatea, să fiți dezgustați de un produs de spectacol periferic dintr-un festival unde drogurile sunt vândute pe la toate veceurile din stadion?
Doar întreb.
Autor: Iulian Capsali