Sfântului Ioan Botezătorul nu i s-a tăiat capul pentru chestiuni religioase, ci pentru că a denunțat imoralitatea lui Irod, a puterii politice de atunci.
Putea să tacă și să facă doar lucrarea de Înaintemergător al Domnului, ca revelator al evenimentului eshatologic primordial: Dumnezeu S-a întrupat pe Pământ, S-a făcut Om. Dar Sf. Ioan s-a implicat în viața cetății, asumându-și riscurile.
Pentru că nu poți trăi rupt de societate – cum era chiar el, anticipând monahismul – și să fii dezinteresat de contextul vieții credincioșilor. Cezarului trebuie să-i dai tot respectul, și dinarul impozitului, dar trebuie să fie cinstit; să nu strice, prin exemplul prost, sufletele celor ce-i conduce.
Astăzi, probabil că Sfântul Ioan ar fi denunțat faptul că statul, prin minciuna plandemiei, a închis bisericile inclusiv în ziua celui mai mare eveniment creștin, de Înviere.
Ar denunța și masacrele pe care le fac popoarele ce se cred mesianice împotriva celor fără de putere; ar striga împotriva închiderii bisericilor românilor din Ucraina și împotriva lagărelor în care vor să transforme orașele.
Nu ar tăcea când spectacolele grotești ale Olimpiadei anunță demonizarea lumii prin sodomizare generalizată în spațiul creștin; ar denunța implicarea UE și a ambasadei SUA în promovarea păcatului sodomiei ca normă de viață, inclusiv în școli.
Cu tot riscul de a fi ucis.
Autor: Iulian Capsali