Articol apărut în ziarul israelian «Haaretz», scris de jurnalistului evreu Gideon Levy din 9 octombrie 2023, tradus și adaptat de Călin Tudose:
În spatele tuturor acestor lucruri se află aroganța israeliană: ideea că putem face orice ne place, că nu vom plăti niciodată prețul și nu vom fi pedepsiți pentru asta. Vom continua netulburați.
Vom aresta, ucide, hărțui, deposeda și îi vom proteja pe coloniștii ocupați și ei la rândul lor cu propriile pogromuri. Vom vizita mormântul lui Iosif, mormântul lui Othniel și altarul lui Iosua din teritoriile palestiniene și bineînțeles, vom avea 5000 de evrei numai la sărbătoarea Skkot, la Muntele Templului.
Vom trage în oameni nevinovați, vom scoate ochii oamenilor și le vom zdrobi fețele, vom expulza, confisca, jefui, vom lua oameni din paturi, vom face epurare etnică și bineînțeles, vom continua cu asediul incredibil al Fâșiei Gaza și totul va fi în regulă.
Vom construi un obstacol terifiant în jurul Gazei, doar zidul subteran a costat 3 miliarde de shekeli, adica 750 de milioane de dolari și vom fi în siguranță. Ne vom baza pe geniile Unității de Informații Cibernetice 8.200 a armatei și pe agenții Serviciului de Securitate Shin Bet, care știu totul. Ne vor avertiza la timp.
Vom transfera o jumătate de armată de la granița cu Gaza, la granița Hawara din Cisiordania, doar pentru a-l proteja pe parlamentarul de extremă dreapta Zvi Sukkot și pe coloniști. Și totul va fi bine, atât în Hawara, cât și la trecerea Erez în Gaza.
Se dovedește că până și cel mai sofisticat și mai scump obstacol din lume, până la urmă doar un banal gard, poate fi depășit cu un buldozer vechi și afumat atunci când motivația este mare. Această barieră arogantă poate fi depășită cu bicicleta și cu mopedul, în ciuda miliardelor și a tuturor experților celebri și antreprenori care se îngrașă din asta.
Ne-am gândit că vom continua să coborâm în Gaza, să împrăștiem câteva firimituri sub formă de zeci de mii de permise de muncă israeliene, întotdeauna sub rezerva purtării bune și să-i ținem în continuare în închisoare pe cei pe care considerăm răi. Vom face pace cu Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, iar palestinienii vor fi uitați până vor fi eradicați cu totul, așa cum își doresc mulți dintre israelieni.
Vom ține în continuare mii de prizonieri palestinieni, uneori fără proces, majoritatea prizonieri politici. Și nu vom fi de acord să discutăm despre eliberarea lor chiar și după ce au fost în închisoare zeci de ani.
Le vom spune că numai prin forță prizonierii lor vor vedea libertatea. Ne-am gândit că vom continua să respingem cu aroganță orice încercare de soluție diplomatică, doar pentru că nu vrem să ne ocupăm de toate astea și totul va continua așa pentru totdeauna.
S-a dovedit încă o dată că nu este așa. Câteva sute de palestinieni înarmați au spart bariera și au invadat Israelul într-un mod pe care israelienii nu și-au imaginat că ar fi fost posibil. Câteva sute de oameni au demonstrat că este imposibil să închizi 2 milioane de oameni pentru totdeauna fără să plătești un preț crud.
Așa cum vechiul buldozer palestinian afumat a rupt cea mai inteligentă barieră din lume sâmbătă, a făcut bucăți și aroganța și suficiența Israelului. Și așa a distrus ideea că este suficient să ataci ocazional Gaza cu drone sinucigașe pentru a le face reclamă pentru vinderea lor în toată lumea, ca fiind bune în a asigura securitatea.
Sâmbătă, Israelul a văzut imagini pe care nu le-a văzut niciodată până acum. Vehicule palestiniene care patrulează în orașele sale, cicliști care intră prin porțile Gaza. Aceste imagini smulg acea aroganță. Palestinienii din Gaza au decis că sunt dispuși să plătească orice preț pentru un moment de libertate. Există vreo speranță în asta? Nu. Își va învăța Israelul lecția? Nu.
Sâmbătă, politicienii Israelului vorbeau deja despre distrugerea a cartiere întregi din Gaza, despre ocuparea Fâșiei și pedepsirea Gazei „cum nu a mai fost pedepsită până acum”. Dar Israelul nu a încetat să pedepsească Gaza din 1948, nici măcar o clipă.
După 75 de ani de abuz, scenariul cel mai rău posibil îi așteaptă din nou. Amenințările cu „aplatizarea Gazei” dovedesc un singur lucru: nu am învățat nimic. Aroganța este aici veșnică, chiar dacă Israelul plătește din nou un preț mare.
Prim-Ministrul Benjamin Netanyahu poartă o mare responsabilitate pentru ceea ce s-a întâmplat și trebuie să plătească prețul, dar asta nu a început cu el și nu se va termina nici după ce va pleca. Acum trebuie să plângem amar pentru victimele israeliene, dar ar trebui să plângem și pentru Gaza.
Gaza, ai cărei majoritatăți a rezidenților sunt refugiați creați de Israel. Gaza, care nu a cunoscut în 75 de ani vreo zi de libertate.
Sursa: anonimus.ro