Guvernatorul Mugur Isărescu nu îşi permite să arate cu degetul vinovaţii deteriorării semnificative a economiei Româneşti. Din punctul meu de vedere, rău face. Pentru că, neindicându-i pe cei care fac mai mult rău, le crează acestora posibilitatea să se agaţe de numele lui (printre cele mai credibile din România, poate cel mai credibil), şi să bată câmpii. Cine bate câmpii?
Au făcut-o pe rând Varujuan Vosganian în 2007 şi 2008, pe care, pentru simplul motiv că nu a fost trosnit, din punct de vedere economic, de vreun şef de politici din România, şi-a luat nasul şi capul la purtare şi a generat amplificarea dezechilibrelor din 2005 şi 2006 până la un nivel la care, în 2009 şi 2010, guverne incompetente nu au putut face decât să asiste la continuarea înrăutăţirii situaţiei economice. Din exces de zel, au pus umărul pentru amplificarea căderii economice: „rezistenţa politică la reducerea de cheltuieli” – cum i-a citat Isărescu pe cei de la agenţia de rating Moody’s.
A făcut-o apoi – Emil Boc (când, pe treptele BNR, în ianuarie 2009, premierul apărea lângă guvernatorul care spunea că va sprijini guvernul pentru un minim de creştere economică). A făcut-o simultan şi ministrul cu mustaţă din cabinetul Boc (cel parcat acum în consiliul de administraţie al CEC, şi pe bani mulţi la Fondul Proprietatea – acelaşi care are fiul parcat în poziţia de ataşat pe probleme de energie al României la Bruxelles , şi care a văzut un deficit bugetar de 2% la începutul anului şi creştere economică de 2,5% pentru ca la final să avem cel mai mare deficit bugetar din istoria României şi cea mai mare cădere economică (nominală) din istoria României.
Acum o face Sebastian Vlădescu. Un ministru mediocru, din punct de vedere economic, aş putea spune chiar un ministru mincinos (săptămâna trecută spunea că nu se vor majora taxele şi impozitele principale, iar acum umblă cu scenarii de +4 puncte pentru cota unică şi +5 sau +6 puncte pentru TVA). Un ministru miop din punct de vedere fiscal, care, după ce a minţit mediul de afaceri şi populaţia în privinţa mersului economiei (execuţie bugetară denaturată), acum zice că ar mai fi de ales între 1-2 variante principale de majorare a taxelor, sau, ca să citez din Vlădescu: „cum ar spune guvernatorul Isărescu, facem fine-tuning”. Pentru ştiinţa domnului Vlădescu, „fine-tuning” înseamnă reglaj fin – când vorbeşti de majorarea cotei unice cu 25% (echivalentul a patru puncte procentuale) sau a TVA-ului cu 20% (echivalentul a 5 puncte procentuale, până la 24%), asta nu e nici un fine-tuning. Este un alt film. Un cu totul alt film în care nici Vlădescu, nici Berceanu, nici Udrea, Videanu, Blaga sau Boc nu ar trebui să joace. Este filmul „Căderea economică II”, pentru că primul l-au interpretat tovarăşii mai sus menţionaţi, şi, pentru a mări suspansul, au lăsat porţile recesiunii larg deschise şi pentru 2010. Despre care minţeau, spunând că economia şi-a revenit.
Ce a spus astăzi guvernatorul? În primul rând, l-am simţit nervos. L-am simţit nervos pe băieţii de la guvern care au minţit din prima lor zi de guvernare: „Corecţia deficitului de cont curent s-a produs în 2009. A scăzut de la 13-14% din PIB până la sub 5% în 2009. Problema este însă distribuţia acestei corecţii. A fost făcută doar de sectorul neguvernamental. În acelaşi an, sectorul guvernamental şi-a mărit deficitul spre 8%. Acum suntem în această fază, corecţia să fie transmisă şi sectorului guvernamental”, a spus guvernatorul.
Dacă veţi căuta apariţiile publice ale lui Isărescu, veţi vedea că încă de la finalul lui 2008 spune acelaşi lucru: sectorul neguvernamental a început să se ajusteze din iulie 2008, sectorul guvernamental a amplificat dezechilibrul. În acest context, este primul mesaj ferm din partea guvernatorului că de la 1 ianuarie 2009 şi până în prezent, guvernul nu a făcut nimic pentru limitarea efectelor recesiunii şi crearea condiţiilor pentru revenire economică.
Cel mai puternic mesaj de astăzi al guvernatorului mi se pare următorul:„A atinge ţinta de deficit, ratând ţinta de arierate, mi se pare varianta cea mai proastă”. Exact asta a făcut guvernul României: a raportat un deficit bugetar fals (inclusiv prin mistificarea prognozei de PIB), pentru tot anul 2009 şi a repetat povestea în primul trimestru din anul 2010. La sfârşitul trimestrului I, deficitul raportat a fost de 8,22 miliarde de lei, cu 30 de milioane de lei (7 milioane de EURO ?!?) sub ţinta cu FMI. Cum s-a atins cifra? Nerespectând angajamentele de plată. Adică, şutând deficitul angajat la capitolul arierate. E suficient pentru a înţelege că guvernatorul acuză guvernul că a ales varianta cea mai proastă?
Dacă încă nu e suficient, priviţi declaraţia imediat următoare a guvernatorului: „La fel de proastă este reducerea investiţiilor. Adică pentru a atinge ţinta de deficit bugetar, tăiem exact ceea ce nu ar trebui tăiat”. Vă sună cunoscut? Din martie anul trecut am susţinut că pentru că guvernul nu este capabil să raţioneze, va tăia cheltuielile de investiţii. În 2009, cheltuielile de capital au fost mai mici cu 16,6% faţă de 2008. În primul trimestru din 2010, situaţia a fost şi mai gravă: cheltuielile de capital a au fost tăiate cu 450 de milioane de EURO (0,4%) din PIB, faţă de cele din 2009. Cu cheltuielile de capital făcute, deficitul bugetar al României după primul trimestru ar fi fost 2% din PIB şi nu 1,53%, cât a raportat ministerul de finanţe. Povestea întreagă am spus-o aici
Acestea sunt două mesaje importante din partea guvernatorului care atrage atenţia că Guvernul a ales cea mai proastă variantă: tăierea investiţiilor şi neplata restanţelor către companii pentru a raporta că şi-a făcut temele. Doar că de data asta FMI nu s-a mai lăsat „copiat”. Trişatul tradiţional al miniştrilor de finanţe pare să se fi oprit aici. FMI a început să vrea să audă şi să vrea să vadă.
„Necazul la noi este că a crescut datoria publică fără a stimula ieşirea din criză”. Este acelaşi mesaj, spus altfel: aţi risipit banii publici. Dragă guvernelor. Şi dacă mai vreţi un calificativ la adresa politicilor guvernamentale, îl găsiţi tot în discursul guvernatorului: „minicinos”. Minciuna la care face referire guvernatorul se referă la falsul în documente publice: prognozele mincinoase pe care a fost construit cel mai important act economic al guvernării: bugetul.
Indirect, guvernatorul îi face pe miniştrii de finanţe Vosganian, Gheorghe P şi Sebastian Vlădescu – mincinoşi. „Cuvântul bun este – mincinoase – atunci când ne referim la angajamente de cheltuieli de 40% din PIB când veniturile sunt 30%”, a spus guvernatorul. Să vedem:
Aveti aici ultimul proiect de buget al Tăriceanului cu ministru de finanţe Vosganian, cel pentru 2009. Este un document oficial. Al guvernului României. În slide-ul numarul 9 veţi vedea cheltuieli ordonanţate de 40,8% dintr-un PIB care nu a existat. În slide-ul numărul 8 veţi vedea venituri estimate de 37,9% din PIB, iarăşi inexistente. Rezultatul? Un deficit greu de finanţat şi scump de finanţat.
Mincinos în acte publice s-a dovedit şi guvernul Boc. În 29 ianuarie 2009, adopta proiectul de buget pentru 2009: creştere economică de 2,5%, deficit bugetar de 2%, venituri de 35% din PIB şi cheltuieli de 37% din PIB. La finalul anului, cu artificii gen EXIMBANK, veniturile bugetare au fost umflate la 31% din PIB. În realitate, ele nu au depăşit 30%. Cheltuielile în aceeaşi perioadă au fost de 38,4% din PIB. De aici deficitul de 7,4% (repet, chiar şi acesta este un deficit cosmetizat, în realitate el este mai mare, prin deghizarea unei părţi importante din deficit în arierate – inclusiv neplata unor indeminizaţii pentru creşterea copilului).
Am mai spus-o, o repet: în cazul Argentinei, acordul cu FMI nu a făcut decât să amâne inevitabilul: incapacitatea de plată. Dacă Preşedintele va înţelege că guvernul pe care l-a format, l-a girat, i-a acordat încredere este unul de semidocţi, iar politicile aplicate sunt semi-analfabete, România are şanse să aibă un deznodământ diferit de al Argentinei. Altfel, nu plânge pentru mine, Argentina. E avertismentul pe care l-am lansat şi în vara şi în toamna trecută. Ce spuneam atunci? Cam ce îl enervează pe Mugur Isărescu azi.