Lovelock insistă (în cartea sa Novacenul: Viitoarea epocă a hiperinteligenței (2019), apărută în 2020 şi în traducere în limba română) că viitoarea preluare a controlului de către Inteligența Artificială va „salva” atât planeta, cât și rasa umană. Roboții vor avea nevoie de viață organică pentru a împiedica supraîncălzirea planetei și, astfel, vor dori să mențină omenirea în viață, probabil ca „animale de companie”. Totuşi, susţine autorul, oamenii ar putea fi „mai fericiți” sub dominația roboţilor. [10] Aceste concepţii transumaniste care desconsideră într-o asemenea măsură fiinţa umană, anulând practic valoarea ei ontologică – omul fiind văzut ca o simplă etapă tranzitorie, menită să fie depăşită de entități „superioare” precum cyborgii –, sunt considerate „vizionare”, iar autorul este lăudat în cunoscuta revistă ştiinţifică Nature[11], în care se afirmă că Novacene și celelalte cărți ale lui Lovelock sunt „scrise convingător”.
Deşi nu afirmă explicit caracterul de zeităţi al acestor entităţi, o astfel de viziune sugerează clar dominaţia planetară a unui Deus Ex Machina, care va „salva” omul şi planeta de la distrugerea ce ar putea fi cauzată de imperfecţiunile materiei. Această nouă specie electronică, înzestrată cu inteligenţă supraumană, are atribute divine: ea va remedia toate imperfecţiunile, va opera o „selecție intenționată” pentru a face lesne posibilă o „eschatologie” în care limitele biologice sunt depăşite şi în care oamenii, deşi vor fi dependenţi de aceste entităţi, delegându-le lor responsabilităţile şi deciziile, vor trăi „fericiți” sub dominația roboţilor.
Putem asocia această epocă a Novacenului cu ideea de milenarism. De fapt, tansumanismul poate fi înțeles ca un milenarism secularizat. Vine cu promisiunea unei „împărăţii viitoare”, realizată prin tehnologie, o „nouă eră” în care lumea veche va fi definitiv lasată în urmă, în care însăşi condiția umană va fi depășită, prin „singularitatea” tehnologică. Dacă milenarismul făgăduieşte o împărăție a „dreptății și păcii” pe Pământ, transumanismul anunţă o lume „optimizată”, în care defecţiunile sunt „corectate”, astfel încât să nu mai existe boală, suferință și nici limite biologice.
(…) Sfântul Chiril al Ierusalimului prevestea: „Va veni vremea când oamenii vor primi minciuna drept adevăr, pentru că nu vor mai iubi adevărul”, iar Sfântul Antonie cel Mare avertiza că „Vor veni vremuri când oamenii vor înnebuni, iar pe cel ce nu este asemenea lor îl vor numi nebun”.
Trăim aceste vremuri dominate de duhul înşelării, în care omul primeşte de bunăvoie să-şi renege propria fire, lepădându-şi nu doar limitele, ci, totodată, identitatea şi demnitatea de persoană şi de chip al lui Dumnezeu, pentru a se lăsa redus la un obiect sau mecanism „perfectibil”. O astfel de idolatrie pare a fi specifică vremurilor de pe urmă. De aceea, mai mult decât în oricare altă epocă, omul este chemat să ia aminte la îndemnul „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”, pentru a nu aluneca, fără să-şi dea seama, în marea înşelare ce l-ar supune stăpânirii Tatălui minciunii („Însuși satana se preface în înger de lumină”, 2 Corinteni 11,14) şi l-ar duce la propria pierzare.
Irina Bazon, fragment din articolul „Deus Ex Machina (II): Idolatria vremurilor de pe urmă sau transumanismul ca milenarism secular”, pe care l-am scris pentru revista Familia Ortodoxa, numarul din ianuarie 2026.
Autor: Irina Bazon