Practic, se forteaza mana ONU si se creeaza un zgomot de fundal pentru opinia publica pentru a se justifica o interventie militara in Iran, cam pe acelasi model cu precedentul Irak si armele inexistente ale lui Saddam de distrugere in masa. Acum Iranul este acuzat ca ar fi avut o serie de cercetari pentru a produce bomba nucleara, chiar daca nu o are inca. Insa acest raport este emis pentru a intensifica, in primul rand, presiunea din politica internationala si de a polariza si mai mult pozitiile marilor puteri. Si, eventual, pentru a provoca si mai mult Iranul.
Roiul de declaratii razboinice ale figurii Nobelare a lui Shimon Peres, asistat de diverse declaratii ale unor oficiali din SUA si Marea Britanie, are rolul de amplifica perceptia Iranului nuclear si periculos. Asta pentru ca raportul AIEA, chiar daca e un “progres” fata de precedentul (ce constata ca Iranul nu are arme nucleare) este inca prea putin. Adica, a spune ca Iranul s-a gandit cum ar veni sa aiba o arma nucleara chiar nu inseamna deloc mare lucru. Mai avansat in astfel de testari pare ca e acel suedez care voia dispozitiv nuclear in propria bucatarie decat persanii nostri recalcitranti.
Iar acum asistam la jocul de glezne si de fente al marilor puteri, care astazi, printr-o voce, declara razboi, iar maine, prin allta, declara necesitatea solutiei diplomatice. Dincolo de acest joc, insa, raportul AIEA marcheaza un pas important in evolutia tensiunii internationale din Orientul Apropiat catre razboi.
Dincolo de razboi, care este indispensabil economiilor occidentale si complexului de putere militaro-bancaro-industrial, marota nucleara a Iranului este necesara si pentru a intretine, la nivel mondial, o stare de frica si chiar de teroare care sa justifice derularea programelor anti-teroriste ce suspenda libertatile civile, cheltuielile militare si inarmarea marilor puteri. Iranul nuclear este necesar pentru intretinerea psihozei teroriste, a mentalitatii de cetate asediata care a fost dintotdeauna apanajul puterilor totalitare.
Si adevarul este ca Iranul presedintelui Ahmadinejad da o mana de ajutor cat se poate de temeinica acestui joc, prin actiunile si declaratiile sale provocatoare.
Curios este momentul ”vesel” inregistrat, chipurile accidental, intre presedintele Frantei, Sarkozy, si cel al SUA, Obama. Probabil un mod de a se spala de maini de orice complicitate cu Israelul, de a arata lumii ca ei nu ar vrea acest razboi.
sursa: razbointrucuvant.ro