Istoria se accelerează, în felul ei ciudat și contorsionat. După condamnarea comunismului, a venit vremea condamnării băsismului, care, timp de zece ani, a săpat la temelia democrației și a statului de drept. Traian Băsescu trebuie condamnat nu doar pentru delațiunile lui Petrov, ci și pentru construirea unui sistem politic pervers, bazat, da, și pe delațiune, dar și pe abuzuri grave, pe distrugerea politicului, pe corupție generalizată, favoritism, nepotism, sistem imoral până în măduva oaselor.
Odată cu Petrov trebuie condamnată și liota de lăudători, de susținători, de intelectuali publici, care și-au uitat menirea și au pus umărul la construirea statuii ”Președintelui pentru alte coordonate istorice”. Vom vedea măcar un degetar de cenușă pusă în cap de acești ipocriți fanatizați, moraliști de doi bani, snobi, care sunt la fel de vinovați ca el, dacă nu chiar mai vinovați, prin imoralitatea lor funciară, de șubrezirea democrației și a statului de drept. Într-un fel, au fost ”călăi” pentru cei pe care Băsescu îi desemna drept ținte.
Anii băsismului au fost ani ai dezmățului cvasi-totalitar, ai bunului plac, ai disprețului față de cetățean, ai populismului fără limite! Este grețos să-l vezi acum pe Băsescu invocând recursul la CEDO, el, care a barat această cale de atac altora! Este deja prea mult! Aroganță, în loc de o explicație onestă a tot ceea ce s-a întâmplat în acei ani triști și lipsiți de speranță. Aroganță, dar și lașitate, pentru că nu-și asumă trecutul și erorile lui. La scuze nu ne putem aștepta! El e perfect, nu greșește!
Și mai este ceva, apropo de băsismul de după băsism: poate vom înțelege, în sfârșit, că lipsa contra-puterilor a născut băsismul. Unanimitatea și consensul în teme importante pentru viitorul României nu înseamnă anularea identităților, și punerea între paranteze a drepturilor și libertăților cetățenești. Băsescu a alungat cetățenii din spațiul public, pentru a putea guverna discreționar. Lipsa lor se prelungește, și ne face tot mai slabi în fața crizelor de tot felul. Trebuie să învățăm și din această experiență dureroasă, care a slăbit grav corpul social.
Autor: Ionuț Vulpescu