Emmanuel Macron, 28%, Marine le Pen, cu circa 24% din voturile exprimate. Nicio surpriză, până la urmă. Pare un succes pentru Macron, nu este cazul. Orice explicație ar încerca cei din tabăra lui Macron, de la intrarea tardivă în campanie până la slaba coeziune a partidului său, care a pierdut cu brio alegerile locale și regionale din ultimul an, realitatea e necruțătoare: eșecul social al celor 5 ani de mandat l-au marcat grav. Și, de ce să nu amintim despre asta: aroganța sa nu l-a ajutat în niciun fel.
Trebuie să privim dincolo de aceste rezultate, care pot fi, după turul II, un soi de undă de șoc pentru toată Europa. Președintele Macron a venit la Elysee pe fondul descompunerii politicului francez, descompunere care acum pare tot mai mult un fenomen artificial. Să ne amintim entuziasmul cu care a fost salutată victoria lui Hollande, în 2012. Și eșecul cincinatului său, eșec care l-a produs pe Macron, venit, dacă vă reamintiți, din PSF, ca fost ministru al lui Hollande. Orice descompunere ar trebui să fie urmată de o recompunere. Doar că, nici la stânga, nici la dreapta politicii franceze nu au existat lideri care să poată gestiona un asemenea proces de recompunere.
Partidele și-au pierdut abilitatea de a produce lideri, dar mai ales programe. Într-un fel, birocrația franceză e înlocuită, treptat, cu birocrația ”societății civile”, o ”tehnocrație fără culoare, în afară de cea a banilor. Iar noua birocrație nici nu știe, nici nu poate, conduce un stat atât de complex, cu cetățeni puternic legați de stat, nu pentru că așteaptă de la el ”pomană socială”, ci să furnizeze bunurile publice de care au nevoie, și pentru care plătesc taxe și impozite. E foarte simplu!
Ceea ce a reușit Macron, prin politicile sale, este să mute către extreme mulți votanți care votau centrist. Semn că și clasa de mijloc a suferit din cauza politicilor sale neo-liberale, vezi tentativele de privatizare a fondurilor publice de pensii. Se pare că acum apelul la ”barajul republican” împotriva contra-candidatei sale nu va găsi ecoul așteptat. Frica de ”extrema dreaptă”, de suveranism și alte etichete puse contracandidatei sale nu mai funcționează. ”Ce va zice Bruxellesul?!” este ultima grijă a francezilor!
Ce este remarcabil este cvasi dispariția stângii franceze. Scorul luat de primarul Parisului, Anne Hidalgo, spune totul! Nu mai are nevoie Franța de politici de stânga, sau stânga se ocupă cu orice altceva, numai cu agenda cetățenilor, nu?
Urmează turul II. Unde vor conta mult capacitatea de negociere a fiecărui candidat, dar și evenimente cu mare impact emoțional.