Ca fost ministru al Culturii, sunt indignat să aud nu că portofoliul acestui domeniu este considerat unul mic și redundant în lupta pentru putere, ci că nimeni dintre aceia care au îndreptățirea de a adresa relevanța domeniului (inclusiv ministrul demis!) nu a protestat la auzul ideii că prin cultură nu poți produce dezvoltare. Sunteți de acord că ați fost șefii ignoranței și pierderii de vreme? Ce ați guvernat atâta timp? Pentru unii liberali, “spiritualitatea”. Dacă tot am fost acești patriarhi ai valorilor de care societatea n-are nevoie, poate ar trebui să avem “prezență de spirit” până la capăt și să ne întrebam dacă industriile creative și antreprenoriatul cultural nu sunt un fel de zădarnicire a eforturilor dreptei de a combate sărăcia și un buget al României tot mai vulnerabil? Așa este atunci când nu cunoști ce înseamnă producția de bunuri simbolice, și ce a însemnat ea în criza economică generată de pandemie!
O spun de ceva vreme: în România, ministrul Culturii e tot mai mult în afara mesei de guvernare și – trebuie reamintit, tot mai în afara fenomenului. Poate că Franța e o țară din lumea a treia când gestionarea crizei pandemice se face într-o celulă de raționalitate compusă din premier, ministrul Sănătății și ministrul Culturii. Poate că Uniunea Europeană e o sectă cu o spiritualitate ciudată atunci când investește în Europa creativă, în patrimoniu cultural, în umanitate. Poate că dreapta înțelege că singura cale de a avea bani la buget nu e prin a-i atrage prin mecanisme de finanțare, ci prin a-i ține sub saltea, neacordând, în doi ani de când administrează Cultura, niciun leu domeniului. Sau poate că merităm o țară incapabilă să se guverneze – pentru că aceasta incapacitate de a ne aduna, a dialoga, a construi un acord e expresia unei profunde lipse de cultură. Și, dacă acceptăm premisa liberală, iată cum suntem toți niște spirituali.
Închei prin a vă transmite că atunci când “afacerile interne” confruntă lipsa de cooperare a societății, polarizări tot mai ridicate între vaccinați și nevaccinați, scepticism față de orice formă de autoritate publică, toate acestea sunt expresii ale unor valori – încrederea, solidaritatea, empatia – pe care numai cultura le poate genera. Și nu veți avea niciodată o soluție pentru ele – oricâți bani ați avea pe mână – dacă nu veți investi în educația culturală a celor care indiferent că vă votează sau nu, trăiesc împreună cu voi. Le cer iertare tuturor operatorilor și angajaților sectorului cultural în numele celor care nu au înțeles că astăzi, prin felul în care a fost discutată importanța domeniului, v-au jignit.
Autor: Ionuț Vulpescu