Actul de ”autoritate” al lui Cîțu, care i-a cerut ministrului Finanțelor Publice să demisioneze, și, pentru că a refuzat, l-a revocat (demis), are o singură semnificație: a reușit să ia România prizonieră conflictelor din sânul PNL. Lupta lui cu Orban, pentru șefia unui partid în derivă, care se află într-o gravă criză identitară, apelul la Brătieni stârnind cel mult glume acide, arată că și-a epuizat capacitatea de a câștiga altcumva competiția cu Ludovic Orban, și apelează la “nucleara” rectificării bugetare. Sprijinul organizațiilor din teritoriu depinde de banii pe care îi va aloca UAT-urilor, pentru cheltuielile curente și pentru diverse investiții.
Până acum mai toate primăriile, indiferent de culoarea politică a primarilor, au trăit din amânarea plăților unor facturi și prin licențieri. Dar nu cu salariile economisite prin darea afară a unor angajați rezolvi problemele comunităților, dincolo de populismul grețos al celor care fac asta, câtă vreme “exterminatorii” de bugetari au angajat la stat, într-un an și jumătate, peste 16.000 de oameni!
Domnul Cîțu joacă pe un teren minat. Sincer, nu soarta sa politică ne interesează. Dar dacă se întâmplă să calce pe o mină, să nu cumva ca, odată cu el, să sară în aer și statul român. Un stat care pare a fi tot mai mult sat fără câini, administrat aproximativ, și unde fiecare face doar ce vrea! Revocarea ministrului de Finanțe NU este un act de autoritate. Este doar expresia delirului de putere al celor care guvernează. Pe care nu-i interesează nimic din agenda publică. Ce contează este doar agenda unora precum premierul. Una peste alta, atât PNL, cât și alianța guvernamentală, consumă tot mai multă energie pentru a gestiona conflictele interne, și nu mai este interesată de cetățeni și de interesul public.
Autor: Ionuț Vulpescu