Ferdinand I a fost un rege român de origine germană. După el, rămân România Mare, o Constituție, reforme reale care au dus la uniformizarea tuturor provinciilor unite cu România, apariția unor universități, etc. Pe scurt, am trecut în perioada sa prin marele război, am înfăptuit Unirea, ne-am luptat pentru recunoaștere internațională la Tratatele de Pace de la Paris și ne-am consolidat în plan intern.
Exact la 100 de ani de la venirea pe tron a regelui Ferdinand, românii se aleg cu Klaus Iohannis ca președinte. Total diferit de regele Ferdinand care era cunoscut ca unul dintre cei mai inteligenți și modești din epoca sa, Klaus Iohannis s-a străduit în primul său mandat de președinte să zâmbească a… și să lege câteva cuvinte printre vacanțele pe care și le-a impus a le face. Și ca un sas hotărât, le-a făcut. Treptat, din dorința de a avea și cel de-al doilea mandat (oare de ce?) a început să apară mai des în conferințe de presă citite pentru a ne explica ce face, de ce face și cum face. Tot timpul a avut și va avea un discurs plin de ură, de dușmănie la adresa unui partid, încă legitim. Nu i se dă un discurs citit prin care să ne anunțe ce face pentru România, pentru români. Doar să impună restricții, care se pot transforma în amenzi. Mai nou, nu ne mai putem sărbători ziua națională! Dar putem merge la vot pentru că democrația este importantă. Ne explică acest Klaus Iohannis:
”…am decis ca ceremonia care avea loc în fiecare an la Arcul de Triumf să fie una extrem de restrânsă, la care sunt invitați ambasadori străini, medici și personal medical. Va fi așadar o ceremonie scurtă, fără paradă militară și, din păcate, fără participarea publicului larg.”
A decis EL (doar EL) nu să fie restrânsă ci extrem (!!!) de restrânsă, la care sunt chemați ambasadori străini (!!!) medici și personal medical. Fără paradă, fără public. Oare medicii să vină la paradă în halate sau în civil? Să fie medici militari sau civili?
Între EL și acei ambasadori străini, oare cine simte românește la ceremonia de sărbătorire a zilei naționale? Mai e voie să simțim românește? Să ne bucurăm de realizările noastre? Să promovăm evenimentele care au desăvârșit identitatea națională? Oricum au apărut suficienți istorici obedienți care au cerut de mult timp ca ziua națională să nu mai fie pe 1 decembrie! Că e frig, că nu e bine, etc.
În fond, ceea ce zicea Ioan Rațiu rămâne valabil indiferent de vremuri:
„Ceea ce se discută aici este însăși existența poporului român. Existența unui popor însă nu se discută, ci se afirmă”.
Ștergem tot ce a fost mai bun și începem să guvernăm!
Cititorii noștri știu că nu există comparații între cei doi conducători ai României. Vrem doar să subliniem că ceea ce a construit unul, distruge celălalt. Și chiar dacă nu ne mai putem aduna să sărbătorim ziua națională, și chiar dacă suntem chemați să ne autoizolăm, ziua națională a românilor va rămâne în mentalul colectiv ca un moment de unitate și diversitate pe care poporul român, ajuns la maturitate, l-a realizat, l-a trăit și l-a demonstrat.
Faptul că suntem atât de permisivi, că permitem acestor lideri rupți de realitate, goi de conținut să ne reprezinte arată mărinimia acestui popor care susține dezinteresat și cu optimism și persoane de genul lui Klaus Iohannis.
Sunt convins că președintele nu a citit nimic despre istoria românilor, nu l-a interesat și nu-l va interesa. Din acest motiv nu a fost lângă români când au avut realizări de suflet, când se întâmplau evenimente, când se sărbătorește ziua națională. Doar cei goi de conținut, doar cei fără conștiință precum Klaus Iohannis poate îndrăzni ”să restrângă” sărbătorirea zilei naționale.
Știe Klaus Iohannis despre suferințele românilor, asuprirea lor, umilirea lor și faptul că nu au fost lăsați de Imperiile care și-au exercitat influența pe aici să aibă un stat unde toți să fie egali. Să simtă și să se bucure în propria lor limbă? Să aibă drepturi egale cu ceilalți? Oare Klaus Iohannis gândește în limba română? Faptul că istoria românilor a fost trecută în programa școlară la și altele din materie principală este un fapt pe care noi credem că actualul președinte îl știe cu siguranță.
Se gândește Klaus Iohannis la românii care au murit pentru a se realiza Marea Unire? Are vreo remușcare în privința acestui gând?
A citit Klaus Iohannis Rezoluția Marii Adunări de la Alba Iulia? A citit acest ins ceva despre istoria românilor încât ”să limiteze” sărbătorirea zilei naționale? O fi știind el cum și de ce s-a realizat Marea Unire a Românilor? O fi știind că datorită și acelor români, mulți dintre ei anonimi dar atât de utili pentru dezideratul unanim, este el azi președinte!
În cei șase ani nu a făcut nimic spiritual sau uman pentru trecutul nostru. Nu degeaba, tot scriu aici că nu simte românește. Klaus Iohannis a avut o perioadă în care la nivel mondial s-au realizat evenimente cu un puternic fundament istoric precum Centenarul primului război mondial, cunoscut ca Marele Război sau, pentru noi, cei de aici, Centenarul României.
Ei bine, aceste evenimente au fost tratate ca evenimente banale, președintele nostru fiind prea ocupat ca să le promoveze, să le cinstească sau să încerce să le înțeleagă. În cei șase ani, președintele român nu și-a făcut timp să ajungă la Chișinău. Oare o fi auzind de 27 martie 1918? Ieri a fost 28 noiembrie, ziua Unirii Bucovinei cu România. Niciun mesaj de la Cotroceni sau de la guvern! Nicio vizită a acestor patrioți la Cernăuți!
Istoria ne demonstrează că dacă nu știm, înțelegem prea târziu, dacă nu ne cunoaștem istoria, nu știm ce suntem, de unde venim și cum ne-am realizat. Putem afirma că suntem un popor normal! Și cu bune, și cu probleme! Doar că acești bărbați de stat sunt prea prinși cu probleme tâmpe pentru a-și cunoaște trecutul! Trecutul românilor.
Și pentru că miniștrii României în frunte cu primul ministru nu au vreo incertitudine cu Ziua Națională, dacă să o sărbătorească, dacă să-și asume sărbătorirea sau nu, ministrul Apărării, cel care a fost Șeful Statului Major, devenit un politician de carton (bine că nu ne-a reprezentat pe vreun front) se simte bine, caută să-și câștige un mandat de parlamentar prin Dolj, sfidând militarii, soldații acestei nații care au făcut România Mare. Mi-a atras atenția semnalul dat de Robert Stănciugel, istoric dar și soldat al armatei române:
În aceste împrejurări, un istoric militar “neindisciplinat”, dr. Robert Stănciugel, membru SCMD, a venit cu o propunere: Dacă ministrul Ciucă și-a retras, eroic, trupele, prost plătite și cu viitor mizerabil ca rezerviști, din fata COVID-ului, am putea să îi înlocuim noi, rezerviștii. Și aliații noștri civili, care au făcut armata! Pentru că, tăvăliți de viată și lipsiți de drepturi, se pare ca am rezistat mai bine decât frații noștri civili, până acum, la atacul SARS-COV2. Poate datorita disciplinei inoculate! Iar, dacă tot ne este clar ce ne așteaptă, cu binecuvântarea celor doi comandanți ai noștri supremi, din interior (internare, suprataxarea pensiilor deja blocate, reprimirea drepturilor, abuziv confiscate, etc.), măcar să luăm o gură de aer proaspăt, înainte de condamnare. Nu vom defila pe sub Arcul de Triumf, pentru că nu mai suntem în stare s-o facem potrivit cerintelor noului “ZEUS” național, adică în “pas de gâscă”! Dar la iarbă verde putem ieși!
După cum ați observat, nu am scris nimic despre premier. În această problemă, a sărbătoririi zilei naționale, oare el ce rol o avea? Ar fi acesta un motiv să aibă o opinie separată de Klaus Iohannis?
Nici în Opoziție nu vedem oameni cu convingeri. Și pentru ei, 1 decembrie este o zi de campanie obișnuită!
Autor: Ionuț Cojocaru
Sursa: ionutcojocaru.ro