De prea mult timp, nu mai contează educația, sănătatea și domeniile esențiale în statul român, pentru români. Ce mai contează cine ne conduce, atât timp cât mergem din rău în mai rău? Am ajuns atât de inerți față de orice știre și fapt care, într-o democrație veritabilă, ar duce la schimbarea de președinți sau căderea de guverne.
Ce mai contează când un judecător care abia a terminat facultatea a ajuns la Curtea Constituțională? Ce speranțe să mai aibă omul simplu, omul onest, omul care nu face parte din grupuri de interese într-o justiție independentă? Ce mai contează ce și cum ne raportăm la Justiție, când premierul României, prin mașinațiuni demne de băieți de prin păduri, își ascunde în spatele acestei Oarbe nelegiuirile efectuate.
Ce mai contează când un plagiator și un cititor la nivel de gimnaziu a ajuns să conducă România? Ce mai contează elita intelectuală în România, care se ploconește în majoritate în fața unui prim ministru certat cu etica și integritatea profesională? Ce mai contează educația, când ministrul care o coordonează este pus să acopere plagiatul premierului?
Ce mai contează când avem un președinte care nu simte românește? Ce mai contează când indiferența și lipsa logicii demnitarilor este străină de simțămintele românilor? Ce mai contează când ministrul sporturilor nu vorbește corect limba română? Ce mai contează că avem un președinte care mai mult doarme sau este prin vacanțe?
Ce mai contează școala în România când modelele societății de azi sunt străine de educație? Cum să mai învețe copiii când constată că nu ceea ce știi contează, ci pe cine știi? Ce mai contează că procentul de analfabeți funcțional este trecut bine peste 50%? Ce mai contează că mai sunt încă mulți români care se amăgesc?
Ce mai contează când domeniile cheie ale statului român sunt conduse și coordonate de oameni care au probleme de percepere a lucrurilor simple? Ce mai contează că prețurile zboară? Ce mai contează că mass-media este partenerul fericit al politicienilor care „se luptă” pentru binele românilor?
Ce mai contează că nu avem un sistem de evaluare în ceea ce privește resursa umană?
Ce mai contează că suntem ascultători în politica externă fără a ne pune întrebări? Ce mai contează că ne-au plecat deja prea mulți români din țară? Ce mai contează că nu avem o politică demografică, că nu ne interesează natalitatea și că ne preocupă doar prezentul?
Ce mai contează că, de ani și ani de zile, nu reușim ca țară să ne schimbăm statutul? Nu reușim să conturăm o economie stabilă, să devenim o voce respectată în NATO sau U.E., nu reușim să ne integrăm în Schengen, nu reușim nimic!
Ce mai contează pentru o generație că România Educată a fost o risipă și un proiect conceput pentru a înșela milioane de oameni pentru a-l vota pe K. Iohannis? Ce mai contează că încă o generație de elevi, studenți nu are o certitudine după absolvire?
Ce mai contează când ne îmbolnăvim că sistemul de sănătate este o loterie?
Ce mai contează că nu avem reacție? Ce mai contează că nu reușim să ne alegem liderii? Ce mai contează că nu reușim să ne conturăm un proiect de țară? Ce mai contează că vom sărăci atât de mult încât nu vom putea sărăci și mai mult?
În fond, contează să ne trezim! Oare, când?
Autor: Ionuț Cojocaru
Sursa: cristoiublog.ro