La finele vizitei întreprinse la Institutul Cantacuzino, președintele Klaus Iohannis a ținut o conferință de presă în aer liber, alcătuită dintr-un Statement și o sesiune scurtă de întrebări și răspunsuri. Nu încape îndoială că deplasarea în realități a fost un pretext pentru o intervenție în spațiul public. Acțiunea, ca să-i zicem așa, prinsese contur încă de marți, 7 iulie 2020. Cîteva site -uri de tip U. M. se ridicaseră pe vîrfuri prin comandanții lor pentru a întreba de ce tace președintele.
Impresia că președintele s-a grăbit să dea curs sugestiilor venite de la căpitani și colonelese e falsă. În realitate, site-urile respective, parte componentă a Presei prezidențiale de veacuri, au avut misiunea de a pregăti terenul pentru deșteptarea mediatică a președintelui. În Jurnalul meu video de pe cristoiublog.ro înalț, a nu știu cîta oară, cu sentimentul că ridic privirile spre Strălucitul Padișah, rugămintea ca președintele să renunțe la năravul prost de a nu anunța ora precisă a conferinței sale de presă.
Un președinte e de presupus că are o agendă riguroasă. Nu cred că vizita la Institut nu se putea înscrie în anumite hotare de timp, astfel încît opinia publică să știe chiar cu o zi înainte ora la care cucul pendulei prezidențiale se va manifesta mediatic. Și miercuri însă, administrația prezidențială n-a precizat ora conferinței, lăsînd presa, opinia publică să-i pîndească ieșirea de la Institutul Cantacuzino. Plutirea în ceață de miercuri, 8 iulie 2020, s-a concretizat în luarea prin surprindere a televiziunilor de știri. România Tv, care-și programase calupul de publicitate la 17.30, a intrat în transmisia directă cu întîrziere, lipsindu-și telespectatorii de o parte însemnată din Statement. Dincolo de aceste pagube în planul mediatizării, lăsarea orei de debut a intervenției publice la voia întîmplării întreține imaginea unui conducător neamț, care, spre deosebire de Carol I, s-a infectat cu virusul moldo-valah al delăsării.
Deoarece la ora 18, începea dialogul meu pe cristoiuTv cu Gheorghe Piperea, mult așteptat de telespectatorii mei, care au reușit să nu se lase drogați de panica întreținută de Cioclii Apocaliptici, am discutat cu domnia sa o posibilă amînare cu cîteva minute a debutului pentru a prinde presupusa conferință de presă. Gheorghe Piperea era convins că președintele va anunța iminența stării de urgență. Mai prudent, am răspuns că nu cred asta, ar fi riscant pentru Klaus Iohannis, informat de SRI despre starea de spirit a românilor, dar că totuși conferința va fi dominată de viziunile de Ciocli Apocaliptici.
Spre surprinderea amîndurora, Klaus Iohannis a dat un mesaj mai degrabă în direcția revenirii la normal decît a revenirii la Starea de urgență.
Indiscutabil, absența delirului panicard și a stropșirii la poporul român din mesajele de pînă acum nu înseamnă o schimbare a lui Klaus Iohannis în privința restricțiilor impuse de starea de alertă. Emmanuel Macron a înlocuit pe premierul Edouard Philippe, intrat în conștiința francezilor ca premierul lui Confinement, cu Jean Castex, premierul specializat în Deconfinement. Prin asta președintele francez a dat semnalul că epoca neagră a Crizei Sănătății s-a încheiat. S-a ivit Epoca luminoasă a revenirii la normal. E greu de crezut că Klaus Iohannis va da vreodată românilor un semnal de o asemenea amploare. Nu de alta, dar domnia sa, cu o personalitate funcționînd esențial pe minimum consum de energie, aparținînd celor despre care românii spun că nu vor să aibă bătăi de cap, nu va purcede niciodată la un gest revoluționar precum înlocuirea unui premier al Bolii cu unul al Vieții.
Schimbarea de ton a lui Klaus Iohannis nu înseamnă în nici un caz că România va reveni la normal. Atmosfera de panică, de urechere a poporului român, e în continuare întreținută de cioclii Apocaliptici, în frunte cu Raed Arafat. Dînd curs contractelor încheiate cu Guvernul, Presa miluită va continua să întrețină atmosfera care să justifice starea de alertă. Chiar miercuri, 8 iulie 2020, Grupul de Comunicare Strategică alcătuit – așa cum am dezvăluit pe cristoiublog.ro – din foști ziariști mediocri deveniți atîrnători pe la diferite cabinete, atacă în chip mîrșav pe cei care contestă „măsurile laute de autorități pentru gestionarea crizei” făcîndu-i responsabili de sporirea numărului de infectări.
Mica schimbare la față a președintelui își are cauza în sondajele făcute de SRI, care-i spun că politicienii care susțin Apocalipsa se prăbușesc la capitolul încredere. Am greși dacă ne-am grăbi să vedem în momentul de miercuri altceva decît o șmecherie electorală.
Practic, atmosfera apocaliptică rămîne. E nevoie de ea pentru a păstra starea de alertă pînă la alegerile locale. Sarcina de a o întreține le-a revenit Cioclilor apocaliptici precum Raed Arafat. După Mesajul optimist al președintelui, Comandantul acțiunii, cum îi place să-și spună Raed Arafat, a făcut turul televiziunilor pentru a-i scuipa pe cei care nu sînt de acord cu el că revine Apocalipsa. Dacă pînă la creierul lui Raed Arafat, drogat de beția puterii de Comandant al Acțiunii ar ajunge măcar un sunet de alarmă dată de realitate, acesta și-ar da seama că președintele l-a lăsat în offsaid. Prin mesajul de ieri Klaus Iohannis a creat premisele pentru ca, la o adică, să arunce povara nenorocirilor provocate de manipulare pe seama lui Raed Arafat.
N-ar fi ceva dificil. Folosit de Putere ca „idiot util” (persoana manipulată să servească fără să-și dea seama unei operațiuni prin exploatarea slăbiciunilor de esență), dată fiind grandomania și beția dictaturii, Raed Arafat va sfîrși prin a fi aruncat afară ca un tăciune stins. Nu m-ar mira să fie dat și pe mîna Parchetului.
Regimul Iohannis va rezolva astfel două obiective:
a) Va scăpa de personajul Raed Arafat transformat în Statuie de Antena 3 de pe vremea războiului cu Traian Băsescu.
b) Va scăpa de la răspundere pentru nenorocirile din Pandemie punîndu-le pe seama Cioclilor Apocaliptici în frunte cu Raed Arafat.
Dacă ne gîndim la cîtă ură stîrnește în opinia publică în prezent Raed Arafat, sacrificarea lui după folosire va fi nu numai posibilă, dar și avantajoasă pentru Klaus Iohannis.
Autor: Ion Cristoiu
Sursa: Ion Cristoiu Blog