Credincios iluziei că politicienii lumii românești, prin care trec, vor intra în Istorie prin vorbele și faptele lor, am ținut să văd ce a făcut și ce a declarat Klaus Iohannis în cei cinci ani de mandat cu prilejul sărbătorilor organizate în cinstea Micii Uniri. În 2016, de 24 ianuarie 2016, la Iași, Klaus Iohannis recunoștea un adevăr valabil pentru politicienii tuturor regimurilor care s-au succedat în Istoria modernă a României. Asemenea altor și altor aniversări, cea a Micii Uniri trebuie să fie pentru omul politic un prilej de a dezvălui contemporanilor lecțiile și actualitatea evenimentului din trecut:
„Astăzi însă, cînd sărbătorim Mica Unire, aș vrea să vorbesc despre lecțiile acelui eveniment istoric și despre actualitatea lor.”
Grație unei excelente documentări realizate de Gabriela Antoniu de la Mediafax pentru noua mea emisiune Gîndurile lui Cristoiu, am putut desprinde cîteva concluzii interesante despre folosirea de către Klaus Iohannis a Micii Uniri pentru a semnifica public lecțiile pentru prezent ale mărețului eveniment din trecut.
Documentarul arată astfel că, excepție făcînd anul 2017, cînd aniversarea l-a prins la Bruxelles, Klaus Iohannis a sărbătorit Mica Unire la Iași. Dacă ar fi fost să țină cont de adevărul istoric Klaus Iohannis ar fi trebuit să aleagă Bucureștii pentru a petrece politicește de Ziua Unirii. Nu de alta, dar Unirea de la 24 ianuarie 1859 a avut loc la București. La București s-a decis șmecheria cu dubla alegere și tot la București s-a regizat ieșirea Poporului în stradă pentru a cere Unirea căreia i s-a spus, nu știu de ce, Mica Unire.
Alegerea Iașiului nu e întîmplătoare.
După Sibiu, Iașiul e orașul îndrăgit al lui Klaus Iohannis ca președinte. Discursurile cu prilejul Micii Uniri au conținut nu numai elogii înălțate Iașiului în Istorie, dar și luări de atitudine față de ceea ce el a numit abandonarea orașului într-o slabă dezvoltare. Legea autostrăzii Unirii, Legea capitalei istorice au fost promulgate în cadrul unor ceremonii speciale.
Greu de dibuit motivele acestei iubiri împărtășite. Poate fi și faptul că Iașiul a fost singurul județ din Moldova în care la al doilea tur s-a răsturnat scorul în favoarea lui Klaus Iohannis. Președintele pare a paria pe acest oraș ca fief TeFeList, dacă n-o fi vorba de un oraș cu o Divizie SRI deosebit de puternică.
Primul discurs ca președinte l-a rostit Klaus Iohannis cu prilejul Zilei Unirii la Iași în 24 ianuarie 2015. Dintre lecțiile pentru prezent ale Micii Uniri Klaus Iohannis desprinde în principal consensul obținut de politicienii vremii prin trecerea peste orgolii și interese personale:
„Să nu trăim cu iluzia că atunci a fost ușor. Şi atunci, liderii au avut mari dificultăţi în a se solidariza în jurul unor interese esenţiale, așa cum a fost Unirea, dar au reușit să finalizeze cu succes un astfel de proiect fundamental. Pentru o asemenea reușită, este nevoie de viziune, de renunţarea la orgolii, la mărunte interese personale sau partizane, este nevoie de curaj și de acţiune.
Cu gîndul la marii noștri înaintași și la domnul Unirii, Alexandru Ioan Cuza, cred că cea mai importantă lecţie a evenimentului de acum 156 de ani este puterea solidarităţii, priceperea de a construi un consens în jurul unui ideal naţional. Au existat atunci voci, și nu puţine ori neînsemnate, care au afirmat că Moldova a fost sacrificată și o bună bucată de vreme mulţi oameni nu s-au împăcat cu această idee. Privind în urmă, putem afirma fără să greșim că ideea de consens înseamnă tocmai puterea și abilitatea de renunţa la interese particulare pentru a construi mari proiecte.”
Sîntem la nici o lună de la instalarea ca președinte și la două luni de la victoria asupra lui Victor Ponta. La Palatul Victoria se află Guvernul PSD. Cu acest Guvern, Klaus Iohannis vrea să coabiteze eficient punînd interesul național deasupra intereselor personale. Ca pentru a dovedi că nu era demagogie, Klaus Iohannis se prinde în horă cu premierul PSD Victor Ponta, prezent la manifestări.
Tot la Iași în 2015, Klaus Iohannis lansează o teză care va fi prezentă în toate discursurile din anii ulteriori, o teză care va cunoaște an de an o amploare deosebită. E teza Micii Uniri ca moment de conectare a Țărilor Române la Occident:
„Așa cum au arătat istoricii, modernizarea și occidentalizarea au stat la baza ideii de unire. Pas cu pas, cu efort susţinut și prin urmărirea sistematică a aspiraţiilor comune, înaintașii noștri au conectat Principatele la modernitatea europeană prin reformele interne și acţiunile de politică externă.”
Pe 24 ianuarie 2019, participînd la o manifestare second hand la București Klaus Iohannis face din aniversarea Micii Uniri un pretext de a se ploconi cu limba pe post de genunchi la Uniunea Europeană și la Stăpînii din cancelariile occidentale.
„În 1859, Principatele Române îmbrățișau valorile europene și intrau într-un amplu proces de modernizare și consolidare a statului.
În 2019, destinul României nu mai poate fi separat de Uniunea Europeană, ca proiect de pace, prosperitate, siguranţă, echitate şi coeziune pentru cetățenii săi.”
O crasă răstălmăcire a adevărului istoric, deoarece Unirea din 1859 rămîne în Istoria patriei ca unul dintre momentele în care elita politică românească a dat cu tifla Puterilor Garante, celor care se pretindeau atunci a fi Stăpînii Europei. Ce-ar fi fost dacă politicienii noștri ar fi ascultat de poruncile Bruxellesului de la vremea respectivă și ar fi votat domni diferiți în cele două țări?
Pe 24 ianuarie 2016 Klaus Iohannis merge la Iași împreună cu Dacian Cioloș, șeful Guvernului Meu. Drept răsplată pentru slujirea sa zi și noapte de către membrii Guvernului tehnocrat, Klaus Iohannis le conferă titlul de oameni noi în politică, moștenitori ai politicienilor care au făcut Marea Unire, deși habar n-aveau de politică :
„Avem nevoie de abordări, idei și oameni noi, care au înțeles că metehnele trecutului trebuie să rămînă ale trecutului, că nu putem continua înșelînd speranțele oamenilor. Aici aș vrea să vă aduc exemplul înaintașilor noștri de la 1859.
Mulți dintre ei, oameni cu profesii diferite, tineri educați în străinătate sau seniori școliți în Principate, care au lucrat cu atâta dedicație la proiectul unionist, nu făcuseră niciodată politică, dar erau ferm atașați de țara lor și de valorile timpului lor. Cu o încredere oarbă în menirea lor, cu abnegație și solidaritate, s-au făcut avocații unui proiect și al unui vis.”
24 ianuarie 2017 îl surprinde pe Klaus Iohannis revenit la coabitarea din ianuarie 2015 cu un Guvern PSD. În 24 ianuarie 2015, plecînd de la lecțiile Micii Uniri, lansase teza consensului. Acum, în 2017, nici vorbă de consens. Pe 23 ianuarie 2017, Klaus Iohannis ține la Cotroceni un discurs de violent la adresa PSD. În Unirea de la 1859 el găsește acum prilejul unei răfuieli TeFeListe de rînd :
„Ce moment frumos că atunci românii şi-au impus voinţa! Ce clasă politică am avut noi atunci, cînd a început să ia fiinţă naţiunea română! Şi ce clasă politică avem astăzi, cînd cei care au fost aleşi să conducă ţara se ocupă în mod paradoxal de cu totul alte lucruri.”
Am citat doar un fragment din discursul care va rămîne în Istorie la loc de frunte prin coborîrea funcției de președinte la nivelul hachițelor de țățică.
În 2019, anul acesta adică, și pe un fond de campanie, Klaus Iohannis folosește unirea pentru a da curs ranchiunelor sale electorale:
„Din păcate, la 160 de ani de la momentul pe care îl sărbătorim astăzi, în locul unirii în jurul interesului național și al integrării depline în Europa, guvernanții au preferat o hărmălaie populistă și o jalnică țopăială legislativă și administrativă.
În locul unei viziuni coerente, care să asigure României o dezvoltare sustenabilă, actualii guvernanți periclitează viitorul țării printr-o avalanșă de măsuri cu efecte care se arată dezastruoase.
România nu merită asemenea politicieni lipsiți de responsabilitate față de țară!”
De remarcat folosirea a nu știu cîta oară a cuvîntului țopăială, moștenit de Klaus Iohannis de pe vremea cînd, profesor de Fizică fiind, îl enervau copiii care țopăiau în loc să vină contracost la meditațiile sale.
Trecerea în revistă a Discursurilor lui Klaus Iohannis cu prilejul Micii Uniri dezvăluie, pe lîngă abandonarea tezei consensului, definitorie pentru un președinte responsabil, și jalnica slugărnicie față de Marile Puteri. Numai astfel prin acest suflet de ospătar se explică exploatarea propagandistică în favoarea capului plecat a unui moment istoric în care clasa politică s-a definit tocmai prin curajul de a nu asculta de poruncile Stăpînilor de la acea vreme.
24 ianuarie 2020 va fi sărbătorit după alegerile prezidențiale din 2019. Greu de profețit în aceste condiții cum va sărbători Klaus Iohannis Mica Unire. Dacă va pierde alegerile, va sărbători Mica Unire la Jilava. Dacă le cîștigă va sărbători 24 ianuarie 2020 la Iași, prins în Hora Unirii cu toți Șefii Sistemului instituțiilor de forță, cei care i-au aranjat un al doilea mandat.
Autor: Ion Cristoiu
Sursa: Ion Cristoiu Blog