2021 a fost marcat de trei mari Procese politice, în desfășurare pe mai multe săptămîni:
1) Formarea Guvernului Nicolae Ciucă prin crearea Coaliției PNL-PSD-UDMR-Minorități.
2) Bătălia pentru șefia PNL și, mai puțin spectaculoasă, bătălia pentru șefia USRPLUS.
3) Criza Coaliției de guvernare PNL-USRPLUS-UDMR, formată în 20 decembrie 2020, ca urmare a scrutinului parlamentar din 6 decembrie 2020, Criză care a debutat prin revocarea ministrului USRPLUS al Justiției, Stelian Ion, și a fost prefațată de miniCriza din 14 aprilie 2021, cînd a fost revocat ministru USRPLUS al Sănătății, Vlad Voiculescu.
De regulă, Cronologiile istorice se concentrează asupra momentelor importante ale unei perioade desemnate de date precise, chiar dacă acestea încep sau încheie un proces. De aceea, pentru topul nostru, am preferat formula momentelor și nu a Proceselor.
Așadar:
1. Depunerea Jurămîntului de investitură de către Guvernul Nicolae Ciucă // 25 noiembrie 2021
Formarea Guvernului Nicolae Ciucă a trecut prin multe momente constituționale. Potrivit Constituției, un Guvern există doar după depunerea jurămîntului la Cotroceni.
Prin jurămîntul de investitură din 25 noiembrie 2021 viața noastră politică înregistrează mai multe premiere postdembriste:
a) Formarea unui Guvern cu puteri de Guvern de Uniune Națională, alcătuit din PSD, PNL, UDMR, Minorități. Cu o asemenea majoritate, orice proiect de Lege trece prin Parlament cît ai bate din palme. Legea Bugetului pe 2021 a fost dezbătută și votată cu o asemenea iuțeală încît mulți români nu știu c-avem deja Bugetul aprobat.
b) Formarea unui Guvern sprijinit de o Coaliție alcătuită din două partide despărțite nu numai prin Program, dar și – dacă nu mai ales – prin cinci ani de dușmănie crîncenă: PSD și PNL.
c) Formarea unui Guvern condus de un militar. Chiar dacă a trecut în rezervă în 2019, Nicolae Ciucă e militar de carieră. El a ajuns general nu printr-o avansare excepțională, ci prin străbaterea unei lungi cariere. Un asemenea destin n-are cum să nu-și pună amprenta asupra viziunii lui Nicolae Ciucă asupra lumii.
d) Formarea în Parlament a celei mai slabe Opoziții din postdecembrism. Formată din două partide despărțite de o ură evidentă – USR și AUR – Opoziția e slabă nu numai prin ponderea neînsemnată în Parlament, prin imposibilitatea colaborării celor două partide, dar și prin slabul prestigiu în planul vieții publice. Opoziția din 1990, deși slabă numericește, beneficia de un prestigiu imens.
2. Înscrierea lui Florin Cîțu în cursa pentru șefia PNL // 30 mai 2021
Beneficiind de o regie ieșită din comun, înscrierea lui Florin Cîțu în cursa pentru șefia PNL a fost o surpriză imensă pe scena politică. Din mai multe motive:
a) Ludovic Orban, președintele în exercițiu al PNL, părea că nu va avea un concurent serios la șefia PNL.
Se preconiza ivirea unui concurent de formă. Florin Cîțu nu numai că beneficia de avantajele funcției de premier, dar mai mult, era candidatul grupului rebel din PNL, alcătuit din personalități ale partidului și sprijinit de Klaus Iohannis.
b) Florin Cîțu nu dăduse semne pînă atunci că l-ar interesa o șefie în plan politic. În postul de ministru al Finanțelor și în cel de premier, Florin Cîțu a lăsat impresia unui tehnocrat din domeniul bancar.
c) Florin Cîțu era membru PNL doar din 2016, promovat în politică după ce performase ca tehnocrat. Un dezavantaj imens față de Ludovic Orban care se confunda cu istoria postdecembristă a PNL.
Înscrierea în cursă a premierului a transformat competiția pentru șefia PNL într-o campanie electorală la nivel național cu note de competiție prezidențială. Contrazicînd așteptările celor care l-au numit, Florin Cîțu s-a dovedit un slab competitor. Pentru victoria de la Congresul din 25 septembrie 2021 s-au cheltuit energii enorme din partea Statului condus de Klaus Iohannis. Victoriei lui Florin Cîțu i s-au alocat resurse bugetare uriașe și multe diversiuni pe scena noastră publică. Chiar și în aceste condiții, Victoria lui Florin Cîțu a fost jalnică.
În aceste condiții, putem spune că perioada campaniei pentru șefia PNL, 30 mai – 25 septembrie 2021, a fost o nenorocire pentru țară.
3. Revocarea lui Stelian Ion de la ministerul Justiției // 1 septembrie 2021
Începutul marii Crize politice a anului 2021. După nici un an de Guvernare, Coaliția de Centru-Dreapta s-a făcut pulbere. Pînă la finele Crizei – desemnarea lui Nicolae Ciucă drept candidat al noi Coaliții pe 22 noiembrie 2021, – România a fost profund marcată de confruntarea dintre PNL pe de o parte și USRPLUS pe de altă parte. Cum Klaus Iohannis a fost bănuit că e la capătul Crizei, în această perioadă a avut loc unul dintre cele mai interesante procese postdecembriste:
Cu trei ani înainte de încheierea mandatului, Klaus Iohannis s-a prăbușit în sondaje. Mult mai grav, talibanii de Dreapta, care l-au sprijinit timp de șapte ani, i-au devenit acum adversari.
Criza rămîne importantă și printr-un alt efect:
USRPLUS părăsește guvernarea la nici un an de la parvenirea la Putere. E un eșec din care partidul nu și-a revenit nici azi.
4. Alegerea lui Dacian Cioloș ca președinte al USRPLUS // 1 octombrie 2021
A fost o surpriză, deoarece președintele în exercițiu, Dan Barna, condusese USR, partidul adevărat al Coaliției USR-PLUS. Eșecul lui Dan Barna a fost consecința directă a plecării USRPLUS de la Guvernare.
Dacian Cioloș părea a veni cu un nou program pentru USRPLUS, marcat de hotărîrea evadării din bula de pe Facebook.
Pînă acum această speranța nu s-a îndeplinit.
5. Revocarea lui Vlad Voiculescu de la șefia ministerului Sănătății // 14 aprilie 2021
Deși Criza declanșată s-a rezolvat pînă la urmă prin semnarea unei hîrtii, ea și-a pus amprenta asupra Guvernării de pînă la noua Criză, 1 septembrie 2021.
Criza a scos în evidență o neînțelegere de fond dintre PNL și USRPLUS.
Guvernarea de după miniCriză a stat sub semnul înarmării fiecărui partid pentru bătălia finală.
Și asta a văzut în calitatea Guvernării Cîțu.
Autor: Ion Cristoiu
Sursa: cristoiublog.ro