Site icon gandeste.org

Iohannis și minciuna cu România normală

Mă tot uit și mă crucesc de campania lui Klaus Iohannis. Comportamentul său de căprar autoritar mobilizează fraieri și inhibă funcționari publici. El se afirmă ca fiind urmașul unui spirit disciplinar, ca să nu zic cazon, ca sursă de ordine și bunăstare. Altceva nu știe. El vrea dispariția celor care nu sunt de aceeași părere cu el, desființarea, arestarea celor care nu se supun.



Probabil că un asemenea spirit de căprar nemilos place unora, mai ales celor care nu pot funcționa decît la comanda cuiva. Mie mi se pare doar primitivism. Să ai curajul să anunți drept obiectiv o Romanie fără PSD (un partid mult mai atașat decît Klaus Iohannis de cauza celor defavorizați, în același timp alcătuit din mulți nehaliți de putere și proprietăți ca și Klaus Iohannis!) mi se pare o atitudine cu rădăcini fasciste. Mai trebuie doar să-și propună eliminarea celor fără dinți și a celor trecuți de 60-70 de ani și am putea zice că ne-am pricopsit cu un urmaș al statului disciplinar. Fără să rețină că PSD s-a concentrat (uneori fără acoperire) pe măritul de salarii și pensii, zice Iohannis:

”De asta, dragii mei, suntem în război cu PSD, fiindcă ei i-au atacat pe români, ei au atacat România şi noi nu tolerăm aşa ceva!”.

Cu lenea sa proverbială, Iohannis nu i-a atacat. I-a giugiulit și gata! Şi ce va face primul mediator a țării?
-”Noi vom pune un guvern care începe să lucreze pentru români, nu împotriva românilor, ca pesediştii. Noi vom pune un guvern care începe să reconstruiască România, nu să o demoleze, ca pesediştii. Şi pentru asta, sigur, avem nevoie să mai câştigăm aceste trei bătălii. Şi să vă spun ceva: prezidenţialele, localele şi parlamentarele, dragii mei, le vom câştiga împreună! Le vom câştiga împreună şi vom începe să construim România normal”.

Adică să-i dăm lui Iohannis și primăriile, și guvernul, și parlamentul. Căci procurorii și serviciile secrete sunt ale sale din prima clipă!

Pînă acum bietul Klaus Iohannis n-a putut face decît naveta la Sibiu pentru că nu-l asculta nimeni. Nu avea nici o idee, nu avea timp, nu se putea ocupa nici de distrugerea pădurilor din Transilvania! Doar nu era să-și perturbe prietenii! Munca sa eroică s-a redus la semnat contestații la Curtea Constituțională a României și inutile excursii peste hotare.

Toată campania lui Klaus Iohannis este construită pe un fals. Pe utopia numită ”România normală”. Cît de normală este o țară în care președintele ignoră sau încalcă prevederile Constituției? Cît de normală este țara în care președintele se pune cu parul pe un partid?

Cît de normală este țara în care președintele este capul unei campanii anti-corupție, el însuși fiind agățat în uriașa minciună a meditațiilor din care și-a agonisit casele: O confirmă o sentință! Cât de normală poate fi țara în care oamenii sunt zădărîți să ceară și să țopăie la încătușarea fără judecată a adversarilor?

Cît de normală este țara în care un singur om utilizează toate jongleriile posibile pentru a numi oamenii săi în toate funcțiile publice de forță și de importanță pentru libertatea și drepturile cetățenului? De la procurori, judecătorii, șefi de comisii, premier, miniștri, șefi de cameră în parlament, servicii etc! Nu sunt toate acestea semnul unui comportament primitiv, fără vocație democratică?

Nu avem dovada clară a unui om care nu înțelege atitudinea democratică? Nu vi se pare că președintele României este genul de cetățean care urăște pe oricine nu este de acord cu dînsul? Nu vi se pare că promisiunea sa cu România normală este o mare minciună electorală? Cum să găsești de lucru acasă cînd țara este controlată de multinaționale în care orice solicitare de mărire de salariu este urmată de amenințarea cu relocarea, cu părăsirea României? Le cere el multinaționalelor dublarea salariilor? Cum face Iohannis ca în România lui normală să se întoarcă românii la salarii ”ca afară”? România normală nu-i decît un slogan electoral mincinos, construit pentru a răspunde întrebărilor la care Iohannis nu este capabil să răspună. El n-are nici un proiect de Românie normală. Are doar unul pentru un alt mandat și pentru un ”La revedere!”

Iată ce le-a răspuns unor focșăneni care l-au întrebat:

-„Domnule Preşedinte, ce este aceea Românie normală” ”Şi cred că pentru mulţi dintre voi şi multe familii din oraş şi din judeţ ar fi normal ca cei dragi să se întoarcă acasă. Ar fi normal să se întoarcă casă, într-o ţară în care instituţiile funcţionează pentru cetăţean, ar fi normal să se întoarcă acasă unde găsesc de lucru şi unde câştigă suficient pentru un trai decent. Eu cred că este normal pentru voi să trimiteţi copiii la o şcoală unde ştiţi că sunt bine păziţi şi bine educaţi şi cred că ar fi foarte normal să aveţi în oraş un mare spital unde sunteţi trataţi cu respect”.

De cîte ori a pledat Klaus Iohannis, în cei 5 ani de lene și nepăsare, pentru aceste cauze? În cîte locuri necăjite a călcat el? Ce investitori străini, în locul celor arestați și îngropați a adus după vizitele sale mai mult turistice? Ați auzit de un spital german în România? Sau măcar de un azil?

Teoria lui cu România normală este o gogoriță cu aripi colorate, din care țara nu se va alege cu nimic. Pariez acum și aici că în afara acelui procent deja obișnuit de fonduri europene și de investii, nu se va petrece nimic. În locul nehaliților de la PSD vin doar nehaliții de la PNL care să-i execute ordinele și să tacă. Şi, dacă nu sunt destui să-l mențină la putere, să îi cheme și pe cei de două parale de la USR. Iohannis este gata să se bazeze și pe Barna, și pe Ghinea, și pe Dragoș Pâslaru, și pe Vlad Voiculescu și pe Chichirău și Clotilde Armand și pe alți experți în jonglerii și jumuleală din noua generație.

Iohannis, pentru utopia sa politică numită ”România normală”, a fost în stare să ne bage pe gît un referendum și să dărîme guvernul ca să nu ne putem concentra pe analiza mandatului său catastrofal. Tot circul cu moțiunea de cenzură, cu numiri, demisii și arestări ecranează orice judecată și orice bilanț serios al prestației mediocre a acestui ins dominat de un spirit primitiv și autoritar.

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul

Exit mobile version