Incepand din ianuarie 2018, presedintele incaseaza lunar 13.338 lei. Asta este suma neta. O suma din care nu plateste energia electrica consumata la Cotroceni sau in vila de protocol, a carei amenajare ne-a costat peste 1.000.000 de euro. Pe noi, nu pe el. Din indemnizatia de presedinte, in egala masura, nu cheltuie nimic pe apa consumata, pe cablu TV si internet, pe mancare, pe abonamentele telefonice, pe chiria salii de sport a SPP de la Razoare, cand merge la tenis sau la bazinul de inot. Asta, desi are si acasa aceleasi dotari. La fel, nu-l costa nimic deplasarile saptamanale la Sibiu, nici macar rovigneta, nu mai zic de combustibil.
Daca stai sa socotesti la cat se ridica contravaloarea serviciilor si facilitatilor de care beneficiaza ca presedinte, incepand cu bucatarii si terminand cu sepepistii, bunaoara, ai sa constati ca depasesete indemnizatia lui de cateva ori. Zeci de ori? Problema este alta, nu asta. Ce face el de banii astia?
Bani pe lozinci ieftine
Eu, unul, nu ma simt reprezentat mai bine in strainatate de banii pe care ii platesc. Cand se duce la Bruxelles, spune ca a zis. El stie ce. Cand se intoarce, daca are chef de noi, la fel, zice ca a zis. Pe acelasi tipic, el stie ce. Dupa un timp, vezi ca UE ori nu a auzit nimic din ce a vorbit el, ori, si mai interesant, a fost doar o blatuiala intre sefii coltului asta de lume. Sa fie Europa unita. Sa fie! Sa fim solidari. Sa fim! Si tot asa, ca deja ma plictisesc lozincile astea ieftine. Cum, si pentru atata lucru te platim noi, Iohannis? Sa se respecte demnitatea umana si drepturile omului, stabilesc acolo stapanii Europei. Sa! Sa ne dezvoltam. Sa! Numai ca Romania e tot mai colonie de la o zi la alta. Arata de parca Iohannis nu a vorbit nimic pe acolo si s-a dus doar la shopping. Spusele lui nu au efect la Bruxelles. Poate nici nu rosteste ce ne asteptam noi sa ceara Europei. Si, in fond, de ce ar face-o? Isi urmareste interesul propriu, de a ajunge presedintele Consiliului European. Foarte bine, dar noi pentru ce te platim? Ca sa cresti tu in scaun, Iohannis?
Cat costa nimicul?
Acasa, voie buna si distractie. Deschizi agenda presedintelui si te lamuresti imediat. Ultima consemnare e pe 3 aprilie, intalnirea cu premierul Dancila. Cat putea dura? Sa zic doua ore? Cred ca e mult. In rest, nimic. Sigur pana marti, 10 aprilie, nu se va intampla nimic. Inainte de 3 aprilie, abia pe 28 martie mai apare ceva. Zi grea. Presedintele a muncit de s-a spetit. Vizita la Salonul Auto si cuvantare acolo. Ce efort! Mai inainte, intre 28 si 26 martie, nimic. Pe 26, primirea ministrului de Externe al Lituaniei. Si deja e prea mult. Iar inainte de 26, vreme de trei zile, nimic. Nimicul absolut. Nu scrie ceva, iar daca nu scrie inseamna ca iar a fost la Sibiu pe banii nostri. Sau cine stie, chiar era programat un nimic. 23 si 22, la Bruxelles. Extenuant! Tot inapoi mergand, intre 20 si 22 nimic, iar din 20, in jos, spre 15, inca un nimic. Un nimic mai mare. Tot pe banii nostri. Cum s-o socoti nimicul asta, in kilometri sau in ore degeaba?
Fara patima
De vizitat, nu ne viziteaza decat vreunul care face escala aici sau ne transmite mesaje din SUA. De invitat in tarile care cu adevarat ar reprezinta interes pentru Romania, vad ca nu se imbulzeste niciunul sa-l invite macar la masa. Iohannis mai are foarte putin si o sa ajunga mai izolat decat Basescu. Asa o fi politica altfel, naiba stie. Dar, daca tot il platesc, eu si restul de milioane de romani, vreau sa stiu incotro ma indrept. Vreau adevarul, nu vorbele pe care le suceste la reuniunile europene. Poate nu ai inteles, draga presedinte al celor care te-au votat. La patron, daca nu dai randament, zbori in strada. Nu sunt patimas cand spun asta, m-am descarcat inainte. Nu e greu de ghicit cum. Da-mi, totusi, banii inapoi. Partea mea.
Autor: Valentin Boeru
Sursa: National.ro