Documentele scrise pe care se bazează istoricii nu relatează despre comercializarea sexului înainte de epoca anticului Babilon, iar „Apocalipsa” reține acest fapt ca viciu mai semnificativ decât li se pare istoricilor. Revelația din Noul Testament reține viciile vechiului Babilon ca metaforă despre lumea omenească din preajma sfârșitului de eon. Noului Babilon îi corespunde, acolo, ivirea Noului Ierusalim, care, de astă dată, este o cetate supraistorică pur spirituală.
Nu voi da nume precise de firme actuale care se bazează pe sexualitatea devenită marfă. Mă tem de posibila răzbunare a patronilor acestora. Dar voi descrie una dintre aceste afaceri în logica lor escrocheresc-comercială.
Mai întâi, trebuie să te asiguri că sistemul bancar recunoaște legalitatea firmei. Avocații te vor ajuta să o prezinți ca o agenție de anunțuri matrimoniale. Dar dacă vrei să te documentezi (ori să-ți satisfaci viciile), vei descoperi că în derularea lor reală activitățile acestei afaceri au prea puține legături cu căutarea unui partener matrimonial. Ele sunt, în covârșitoarea lor majoritate, căutări ale unui partener de sex.
Ce te uimește de la bun începutul intrării tale în zona aceasta? Faptul că nicio ofertă de sex – asta propun angajatele firmei – nu poate fi scoasă din păienjenișul relațiilor virtuale de firmă spre a se înfăptui în lumea datelor tale individuale: număr personal de telefon, adresă personală de e-mail… Oare de ce? Pentru că, în afara păienjenișului de firmă, patronii nu au ce câștiga din intermedierea unor întâlniri cu scop sexual. Doar acolo, în păienjeniș, fiecare mesaj electronic costă clientul atât sau atât și doar acolo se adună munții de bănet pe care viciul nostru îi pune în mișcare. Drept care angajatele par bine instruite să stoarcă de la client cât mai multe mesaje până ce se va ajunge la o eventuală finalizare (dacă se ajunge), dar orice finalizare (chiar și o simplă întâlnire de tatonare) prezintă riscul ieșirii din păienjeniș.
În cele din urmă, în baza ofertelor năvalnice, ispitiții acestora trăiesc experiențe de sex în imaginație cu costuri grele în contul bancar. Din costurile acelea pot fi plătite, desigur, angajatele, proporțional cu cantitatea de mesaje pe care fiecare dintre ele le-a „produs” prin talentul personal de a ispiti.
Compania Facebook și-a schimbat numele. Acum își zice Meta. Ceva, adică, ce nu e realitate reală, ci una după cea reală. Meta, în greacă, înseamnă „după” ori „dincolo de”. Iată că și vechiul bordel a devenit meta. Într-un fel, multe lucruri vechi sunt deja meta. Cel mai grav, în opinia mea, este că evenimentele electorale sunt pe cale de a deveni meta. Nu mai putem alege decât prin intermediul educației pe care ne-o face media. Care e tot mai meta în raport cu realitatea reală. Care, de fapt, produce o realitate virtuală ce trece drept reală.
Mai rău este că nu mai vede nimeni ce poate fi pus în locul media. Vechea educație școlară nu mai există. Așa că ea nu poate diminua efectele actualei media. Doar o reformă contrară actualei paradigme educaționale ar fi o speranță. Ea nu ar fi o contrarevoluție, ci un contrariu al spiritului revoluționar, așa cum nordul e contrariul sudului. Desigur, doar împreună nordul și sudul înseamnă ceva.
Lumea de azi se crede multipolară din punct de vedere al puterilor economice, când, iată, în fapt, ea devine din punct de vedere spiritual un straniu monopol: nord fără sud. Cât despre sexualitate, pare a fi deja monopolizată de economic.
Autor: Ioan Buduca
Sursa: cotidianul.ro